Ne arată noul serial Netflix „Jocul calamarului” / „Squid Game” că societatea umană este condusă de o elită ocultă bolnavă? Simbolisme şi mesaje secrete
Nu urmăresc „Netflix”, dar pentru că tot am primit din jurul meu recomandări pentru un serial „tare de tot”, m-am hotărât şi eu să vizionez „Jocul calamarului” / „Squid Game”, difuzat în întreaga lume pe reţeaua Netflix începând cu 17 septembrie 2021. Serialul nu e marca Hollywood-ului, ci este realizat de către o companie cinematografică sud-coreeană, Siren Pictures Inc., în exclusivitate pentru Netflix.
Serialul aduce puţin a seria de filme SF „Hunger Games” / „Jocurile foamei”, şi până în prezent a făcut ravagii în întreaga lume. De fapt, „Squid Game” este un amestec dintre „un joc de vânătoare” (oameni săraci, care se ucid între ei, pentru plăcerea unei elite), elemente distopice de înaltă tehnologie şi nebunia elitei sataniste. Serialul „Jocul calamarului” se concentrează pe un concurs în care 456 de adulţi, plin de datorii, joacă mai multe jocuri pentru copii, având şansa de a câştiga 38 de milioane de dolari. Însă, fiecare concurent eliminat este pur şi simplu omorât… Se aseamănă într-un fel cu o adevărată vânătoare de oameni.
Uitându-mă la episoade, mi-am dat seama din prima că şi acest serial / film este plin de simbolistică ocultă (ca şi altele). Parcă cineva doreşte să ne introducă în subconştient tot felul de mesaje şi simboluri, o adevărată „programare predictivă”. În alcătuirea acestui articol, m-am inspirat din articolul pe aceeaşi temă din excepţionalul site „Vigilant Citizen”.
Aşadar, iată pe scurt ce vrea să ne transmită „elita satanistă”, ce pare că se află la conducerea acestei lumi:
1) Afişele înşelătoare. „Jocul calamarului” surprinde în primul rând prin afişele on-line ale peliculei. Ele par a prezenta un serial pentru copii / adolescenţi (priviţi culorile folosite, păpuşa), aşa că mulţi copii se vor lăsa atraşi de acest serial, însă, surpriză! În toate episoadele, violenţa este extremă: vedem împuşcături în cap, mult sânge – lucruri total nerecomandate minorilor. Ce vor învăţa ei din „Jocul calamarului”? Că trebuie să ne împuşcăm în cap între noi, dacă dăm greş ceva?
Apoi, dacă ne uităm la „şeful criminalilor” (cel care organizează competiţia ucigaşă), acesta are o mască de parcă ar fi scos dintr-un joc video pentru copii. Măşti puţin diferite le poartă subordonaţii lui, dar ele arată ca butoanele dintr-un Playstation.
Aşadar, totul e făcut pentru a atrage copiii să vizioneze acest serial cu unele scene extrem de violente.
2) Simbolul celor două cercuri. Tema de bază a acestei serii este rezumată în mod adecvat în primele secunde ale primului episod. Schița acestui joc este, de asemenea, logo-ul principal al seriei. Astfel, este ilustrată perfect filozofia de bază a jocului „Squid Game” și, prin extensie, a elitei. Dreptunghiul reprezintă masele. Cercul din partea de jos a acestuia îi reprezintă pe cei săraci și cu datorii mari. Triunghiul de deasupra dreptunghiului reprezintă elita care stăpânește asupra maselor. Cercul superior reprezintă elita atotputernică ocultă care controlează lumea.
3) „Jocul calamarului”= societate guvernată de elită. Jocurile au loc într-un complex masiv ascuns pe o insulă îndepărtată. În multe privințe, acest loc seamănă cu unul MK-ULTRA unde au avut loc experimente de modificare a minţii umane. Proiectul MK-ULTRA a fost un program secret de cercetare a modificărilor comportamentului uman care a fost administrat de către CIA. În multe privințe, sistemul distopian care are loc în interiorul acestor pereți este un microcosmos al societății noastre moderne. Jucătorii sunt reduși la număr și sunt monitorizați în mod constant. Soldaţii care aplică regulile sunt, de asemenea, monitorizați cu atenție.
Concurenţii sunt privați de toate bunurile şi de demnitate și sunt infantilizați într-un grad ridicol. Acești jucători reprezintă modul în care elita percepe masele.
4) Copilăria oamenilor este ucisă în mod intenţionat. Jocurile se desfășoară în locuri de joacă colorate, pe care le asociem în mod natural cu distracția și inocența copilăriei. Cu toate acestea, fiecare loc de joacă devine un „loc al crimelor” în masă, brutale, realizate de către soldaţi ai elitelor fără chip. Elitele oculte urăsc copilăria oamenilor.
5) Falsa democraţie. La un moment dat, jucătorii se unesc și cer un vot pentru a pune capăt acestei nebunii, şi asta pentru că o regulă permitea jucătorilor să voteze pentru a opri jocul. Ei obţin asta și toată lumea se întoarce acasă. Cu toate acestea, aproape toată lumea își dă seama că problemele care le aveau pot fi rezolvate doar cu bani. În mod convenabil, organizatorii jocului îi urmăresc pe jucători în afară și îi invită înapoi în joc. Rezultatul: Majoritatea se întorc la jocul lor din propria lor voință, dar influenţaţi de mediul exterior. Aşadar, procesul democratic a fost o iluzie. Elita a trucat întreg sistemul, pentru a obține rezultatul pe care dorea să îl vadă. Când se întorc în joc, solidaritatea dintre jucători se risipește rapid.
6) Spargerea unităţii oamenilor. Următoarele jocuri sunt concepute special pentru a-i pune pe jucători unii împotriva celorlalţi. De exemplu, într-un joc li se cere jucătorilor să formeze echipe de câte 2 sau de câte 10. Acest lucru îi divide şi îi face competitivi între ei. De asemenea, jucătorii își dau seama că se pot ucide între ei în afara jocurilor. Acest lucru duce la haos și crime – lucru aşteptat de elite.
7) Elitele sataniste poartă măşti de animale pe faţă. În ultimele 3 jocuri, organizatorii îi întâmpină pe VIP-uri – oameni ultra-bogați – care au venit să urmărească spectacolul criminal. Prin simbolism, serialul indică cine sunt exact acești oameni. VIP-urile se plimbă cu măști de animale pe față. Elita ocultă face acest lucru de secole.
Mai jos o puteţi vedea în dreapta fotografiei pe Helene de Rothschild, în 1972, din Elita Globală a lumii, participând la o petrecere cu măşti şi purtând o mască cu un cerb pe faţă.
Aceste VIP-uri sunt obsedate de cele două elemente esențiale ale laturii animalice a oamenilor: pofta și sângele.
Concluzia? Dincolo de violența sa șocantă și povestea captivantă, serialul „Squid Games” explorează mai multe teme precum religia, natura umană și capcanele inegalităților economice. În timp ce mulţi cred că „Jocul calamarului” este o critică adusă capitalismului, totuşi tema cea mai evidentă este următoarea: societatea este condusă de o elită ocultă bolnavă, care se bucură să împartă, să controleze, să dezumanizeze, să infantilizeze și să abuzeze direct masele de oameni. Iar telespectatorii ajung să se bucure de vizionarea acestei forme de divertisment bolnav în același mod în care VIP-urile se bucură să vadă cum oamenii sunt uciși…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Nu urmăresc „Netflix”, dar pentru că tot am primit din jurul meu recomandări pentru un serial „tare de tot”, m-am hotărât şi eu să vizionez „Jocul calamarului” / „Squid Game”, difuzat în întreaga lume pe reţeaua Netflix începând cu 17 septembrie 2021. Serialul nu e marca Hollywood-ului, ci este realizat de către o companie cinematografică sud-coreeană, Siren Pictures Inc., în exclusivitate pentru Netflix.
Apoi, dacă ne uităm la „şeful criminalilor” (cel care organizează competiţia ucigaşă), acesta are o mască de parcă ar fi scos dintr-un joc video pentru copii. Măşti puţin diferite le poartă subordonaţii lui, dar ele arată ca butoanele dintr-un Playstation.
Aşadar, totul e făcut pentru a atrage copiii să vizioneze acest serial cu unele scene extrem de violente.
3) „Jocul calamarului” = societate guvernată de elită. Jocurile au loc într-un complex masiv ascuns pe o insulă îndepărtată. În multe privințe, acest loc seamănă cu unul MK-ULTRA unde au avut loc experimente de modificare a minţii umane. Proiectul MK-ULTRA a fost un program secret de cercetare a modificărilor comportamentului uman care a fost administrat de către CIA. În multe privințe, sistemul distopian care are loc în interiorul acestor pereți este un microcosmos al societății noastre moderne. Jucătorii sunt reduși la număr și sunt monitorizați în mod constant. Soldaţii care aplică regulile sunt, de asemenea, monitorizați cu atenție.
4) Copilăria oamenilor este ucisă în mod intenţionat. Jocurile se desfășoară în locuri de joacă colorate, pe care le asociem în mod natural cu distracția și inocența copilăriei. Cu toate acestea, fiecare loc de joacă devine un „loc al crimelor” în masă, brutale, realizate de către soldaţi ai elitelor fără chip. Elitele oculte urăsc copilăria oamenilor.
5) Falsa democraţie. La un moment dat, jucătorii se unesc și cer un vot pentru a pune capăt acestei nebunii, şi asta pentru că o regulă permitea jucătorilor să voteze pentru a opri jocul. Ei obţin asta și toată lumea se întoarce acasă. Cu toate acestea, aproape toată lumea își dă seama că problemele care le aveau pot fi rezolvate doar cu bani. În mod convenabil, organizatorii jocului îi urmăresc pe jucători în afară și îi invită înapoi în joc. Rezultatul: Majoritatea se întorc la jocul lor din propria lor voință, dar influenţaţi de mediul exterior. Aşadar, procesul democratic a fost o iluzie. Elita a trucat întreg sistemul, pentru a obține rezultatul pe care dorea să îl vadă. Când se întorc în joc, solidaritatea dintre jucători se risipește rapid.
Mai jos o puteţi vedea în dreapta fotografiei pe Helene de Rothschild, în 1972, din Elita Globală a lumii, participând la o petrecere cu măşti şi purtând o mască cu un cerb pe faţă.
Aceste VIP-uri sunt obsedate de cele două elemente esențiale ale laturii animalice a oamenilor: pofta și sângele.
