Se poate produce curent electric din urină? Se pare că da! Ce bine ar fi să scăpăm de facturile mari ale companiilor de electricitate…
În 1993, la Pasadena, California, la târgul inventatorilor, Nelson Camus (nepotul celebrului filozof francez Albert Camus), specialist în fizica nucleară, a făcut demonstraţii cu nişte lichide fiziologice – şi aceasta nu a scandalizat pe nimeni. Ce-i drept, la prezentarea revoluţionarei sale „baterii de urină”, Nelson Camus nu s-a gândit şi la niscaiva obscenităţi.
După ce nişte participanţi i-au pus la dispoziţie în mod voluntar „combustibil” pentru bateria sa acţionată cu urină, Camus a produs cu aceasta destul curent ca să facă să funcţioneze un televizor, o instalaţie stereo şi o lampă de 100 de waţi. Ca să demonstreze că totul a fost făcut pe cinstite, el a deschis un robinet. Urina s-a scurs, iar mecanismele electrice au încetat să mai funcţioneze. Mai departe, el a explicat că o dublă filtrare a urinei ar fi suficientă pentru a produce apă potabilă pură. Nişte instalaţii de valorificare a apei reziduale au nevoie pentru aceasta, de regulă, de 27 de operaţiuni de filtrare.
Potrivit cercetărilor sale ar trebui ca, de pildă, cu 22 de litri de urină să se poată produce 5000 de waţi, suficient pentru a aproviziona cu energie timp de o săptămână o gospodărie obişnuită. În mod curios, această producţie ar putea, prin consistent adaos de usturoi şi ceapă, chiar să se tripleze.
Numită „nithium”, respectiva baterie de urină nu este singurul suport al noilor procese de producere a energiei, procese la care lucrează specialistul în fizică nucleară. Camus bănuieşte că şi în „apa neagră“, deci în apa reziduală absolut nepurificată, se ascund izvoare de energie, care sunt mult mai curate decât acelea pe care noi le considerăm curate.
Insă, s-au scurs mai bine de 20 de ani de la acea invenţie şi, din păcate, nu se mai aude nimic despre ea. A fost atât de proastă sau poate că invenţia a fost „confiscată” de marii producători de energie? Dacă această invenţie ar fi una realizabilă, vă daţi seama că, ori de câte ori ne ducem la baie, pentru a ne satisface necesităţile fiziologice, am economisi o mulţime de bani, producând curent electric…
P.S. După ce am scris acest articol, am găsit pe Internet un articol din 2015 de pe gizmag.com, care ne vorbeşte despre o cercetare a unor oameni de ştiinţă pentru transformarea urinei în electricitate.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
În 1993, la Pasadena, California, la târgul inventatorilor, Nelson Camus (nepotul celebrului filozof francez Albert Camus), specialist în fizica nucleară, a făcut demonstraţii cu nişte lichide fiziologice – şi aceasta nu a scandalizat pe nimeni. Ce-i drept, la prezentarea revoluţionarei sale „baterii de urină”, Nelson Camus nu s-a gândit şi la niscaiva obscenităţi.
