Aurul nazist, cel mai mare jaf din istoria omenirii… Misterul operaţiunii ODESSA

În timpul celui de-al II-lea război mondial, naziştii şi-au desfăşurat nestânjeniţi activităţile criminale. Adolf Hitler şi generalii săi au furat sistematic bogăţiile ţărilor ocupate, săvârşind o serie de crime revoltătoare. La fel ca şi piraţii secolului XX, aveau de gând să se îmbogăţească jefuindu-şi victimele. Nu s-au mulţumit doar cu obiectele de uz personal ale milioanelor de evrei trimişi în lagărele morţii, ci au furat aur, diamante şi opere de artă în valoare de miliarde şi miliarde de dolari. Naziştii au jefuit tot, de la tezaurul Rusiei, până la galeriile de artă din Paris şi seifurile băncilor din Roma.

Aur de peste 50 de miliarde de lire sterline, ajuns în mâinile foştilor nazişti

În mod ciudat, multe guverne nu vor să declare nici acum cât anume au furat naziştii. Ofiţerii serviciilor de informaţii nu au reuşit să dea de urma unei cantităţi imense de aur, valorând aproximativ 50 de miliarde de lire sterline, aur ce a fost furat de nazişti. O parte considerabilă din aceşti bani a ajuns în conturile statelor sud-americane, din Băncile elveţiene, state care au oferit azil politic criminalilor nazişti, în schimbul a 5 milioane de lire sterline de persoană.

Banii furaţi de nazişti…au ajuns în afacerile corporaţiilor internaţionale

După război, Forţele Aliate, îngrijorate de ravagiile făcute de război, trebuiau să evalueze numărul victimelor şi valoarea pagubelor materiale, astfel încât căutarea banilor şi a aurului furat a trecut pe plan secundar. În momentul în care au început investigaţiile privind sumele furate de nazişti, banii dispăruseră deja în labirintul sistemului bancar internaţional. Aurul furat a servit ca bază pentru demararea unor afaceri ale unor concerne multinaţionale, dintre care, probabil, multe există şi sunt prospere şi în zilele noastre.

60 de tone de aur descoperit în 1983

După război, când naziştii panicaţi încercau cu disperare să se ascundă, mulţi nu au putut să-şi ducă cu ei întreaga pradă, astfel că pe drumurile Europei au fost lăsate miliarde, de lire sterline. Chiar şi azi se mai descoperă bani şi valori sustrase în acele vremuri. În iunie 1983, în apropierea graniţei cu Austria, în timp ce renovau fântâna unei mănăstiri părăsite din nordul Italiei, câţiva muncitori au descoperit nişte lăzi grele de metal. Acestea conţineau 60 de tone de aur care în 1983 valora peste 540 de milioane de lire sterline. Guvernul italian, puţin confuz, a recunoscut pentru prima dată în mod public că aliaţii lor furaseră în 1944 -120 tone de aur din Banca Centrală a Romei. A izbucnit lupta pentru dreptul de proprietate asupra aurului găsit, deoarece guvernul Iugoslaviei considera că aurul reprezenta o parte a rezervelor Băncii Naţionale din Zagreb. Aceste rezerve fuseseră furate de nazişti care intenţionau să transporte aurul în Germania. Nu era ceva neobişnuit ca soldaţii părţii învingătoare să-şi jefuiască inamicii. Printre „prădători” se numărau atât simpli infanterişti – care goleau pivniţele duşmanilor de vin de calitate – cât şi ofiţeri de rang înalt, care au intrat în posesia unor castele. Motto-ul lor era: „Captura revine învingătorilor”.

Oficiul Jafului

Ofiţerii germani nu-şi pierdeau timpul cu jafuri mărunte. Conform ordinelor directe sosite din partea Fuhrerului, întreaga operaţiune de jefuire a fost planificată până la cel mai mic detaliu, iar planul a fost executat cu multă precizie. Jefuirea organizată a băncilor făcea parte din politica naziştilor, la fel ca şi ocuparea Europei şi uciderea în masă a evreilor. Decizia Fuhrerului de a întemeia în cadrul guvernului german un „Oficiu al Jafului” s-a născut din ura sa faţă de austrieci.

Hitler şi dragostea sa pentru oraşul Linz

În 1903, după moartea tatălui său, Hitler a plecat din Braunau (Austria) la Linz, oraş care se afla la aproximativ 20 de mile distanţă de Braunau. În timpul şcolii, deşi profesorii abia îl luau în seamă, iar colegii îl excluseseră din grupul lor, dar totuşi Hitler îşi făcea planuri măreţe pentru viitor. În 1908, când a murit mama sa, Hitler, în vârstă de 19 ani, s-a simţit în sfârşit liber. A părăsit Linz-ul şi a plecat la Viena pentru a deveni celebru. A vrut să se înscrie la Academia de Arte din Viena, dar lucrările lui erau destul de slabe, astfel că examinatorii i-au recomandat să încerce să-şi continue studiile la o şcoală de desen tehnic, unde standardele nu erau chiar atât de înalte.

În anii următori, şi-a petrecut nopţile în adăposturi sărăcăcioase, încercând să convingă proprietarii barurilor să cumpere tablourile sale lipsite de valoare. În această perioadă a cunoscut umilinţa, sentiment ce l-a însoţit peste 20 de ani. De aceea, când a devenit Fuhrer, a anexat Austria Germaniei.

În timp ce-şi făcea planuri de război împotriva Europei, pregătea o răzbunare separată pentru Viena. În martie 1938, după ce s-a bucurat de primirea călduroasă a locuitorilor din Linz, l-a chemat la el pe Karl Kershner, directorul Muzeului Orăşenesc de Istorie şi i-a spus: „Voi face din Linz capitala culturii mondiale. Voi aduce aici cele mai frumoase tezaure ale Europei, astfel că vienezii, care sunt nişte nerecunoscători, vor avea impresia că trăiesc într-un oraş părăsit.”

Misiunea Specială din Linz, trupa nazistă de tâlhari

Artistul ratat a început să schiţeze proiectul privind reconstrucţia oraşului. A promis că va aduce picturi, sculpturi, cărţi rare, tot ceea ce e de valoare în Europa. A trimis după adjunctul său scund şi însetat de sânge, Martin Bormann, căruia i-a ordonat: „Vreau să-mi aduci la Linz toate comorile din lume”. Atunci a fost înfiinţată Sonderauftrag Linz – Misiunea Specială din Linz – trupa de tâlhari care a furat aur, diamante, bijuterii şi obiecte de artă, care dispunea de bombardiere, tancuri, explozibile şi avea dreptul să ucidă pe oricine în numele guvernului german. Dar, înainte ca aceşti demenţi să-şi îndrepte interesul asupra tezaurelor de peste graniţă, au jefuit populaţia evreiască din Germania.

Cel mai bogat om din Austria, baronul Louis von Rotschild, jefuit de nazişti

În timp ce la ordinele lui Hitler, în adăposturile de apărare antiaeriană din Munchen se construiau încăperi blindate pentru depozitarea temporară a colecţiei din Linz, trupele speciale au iniţiat operaţiunea de confiscare a averii evreilor. Prima victimă a fost cel mai bogat om din Austria, baronul Louis von Rotschild. Acesta a fost arestat de Gestapo şi interogat de specialistul în artă al Muzeului de Artă din Dresda, dr. Hans Posse. Baronului i-au fost confiscate toate proprietăţile. Acesta a fost preţul pe care el şi familia sa l-au plătit pentru a primi dreptul de a părăsi ţara. Colecţia sa de monede de aur, de o valoare inestimabilă, operele de artă – printre care picturi de Van Dyck, Gainsborough şi Tintoretto – au ajuns în mâinile naziştilor. Teama şi panica i-au cuprins pe oamenii înstăriţi din Europa, fie că erau sau nu evrei. Marile familii de comercianţi şi-au vândut casele şi bunurile la preţuri mici, depunând banii în băncile elveţiene.

Louvre şi Versailles, jefuite

În scurt timp, conducătorii Sonderauftrag Linz au fost „inundaţi” cu capturi. Specialiştii nu mai pridideau să evalueze imensa cantitate de obiecte de artă, ce nu mai încăpeau în adăposturile de apărare antiaeriană din Munchen. Se construiau rapid noi magazii pentru depozitarea obiectelor capturate. Aurul şi operele de artă adunate erau deja suficiente pentru proiectul din Linz. Naziştii erau acum şi în posesia operelor de artă ale Louvre-ului, ale castelului din Versailles şi a banilor din băncile franceze. A fost necesară înfiinţarea unor noi unităţi care să controleze în exclusivitate operaţiunile de la Paris. Specialistul în artă Alfred Rosenberg a fost însărcinat cu conducerea acestei unităţi speciale. El avea datoria să confişte moştenirea naţională a Franţei şi să o aducă în Germania.

Toată Europa a fost jefuită de nemţi

Timp de patru ani, liderii nazişti au făcut ravagii în Europa. Din Rusia soseau comorile ţarului Alexandru şi ale ţarinei Ecaterina. în timp ce infanteriştii germani de la Stalingrad şi Leningrad răbdau foame şi frig, trupele speciale au jefuit în total 427 de muzee şi bănci, capturile fiind transportate lunar la Berlin, la un astfel de transport fiind necesare 50 de trenuri. Băncile Poloniei şi ale Cehoslovaciei au fost golite şi două treimi din averile naţionale ale Belgiei şi Olandei au fost confiscate. Până în 1944, naziştii au adunat o avere inimaginabilă, în jur de 15 miliarde lire sterline. Goring era în posesia a 21.903 obiecte de artă, în mare parte provenite din Franţa.

ODESSA, organizaţia care îi finanţa pe capii nazişti să scape de pedeapsă

Însă, în 1944, tot mai mulţi au realizat că în curând fascismul va cădea. Bombardierele forţelor aliate se apropiau tot mai mult de inima Germaniei şi visul lui Hitler privind Muzeul Imperial de la Linz era pe cale de a se spulbera. Naziştii începuseră să-şi ascundă averile. Ocnele de sare ale satului austriac părăsit Alt Ausee au fost umplute cu aur şi comori. Mănăstirea Hohenfurth de lângă graniţa cu Cehoslovacia a devenit depozit de diamante, iar aurul a fost dus la castelul Neuschwanstein de lângă Fussen. Pentru Fuhrer nu mai exista niciun adăpost sigur. Dar complicii lui, care credeau că mai există scăpare, s-au întâlnit la Berlin şi au înfiinţat o organizaţie – ODESSA – care finanţa drumul şi adăpostirea celor mai căutate persoane din Europa. Aveau la dispoziţie mai multe miliarde de lire sterline. Criminalii de război, precum Bormann, şeful lagărelor morţii, dr.Josef Mengele, Adolf Eichmann şi Walter Rauff binecuvântau acum politica băncilor elveţiene.

Utilizând acelaşi sistem bancar care cu patru ani în urmă a ţinut în siguranţă banii victimelor lor, membrii ODESSEI au manipulat aurul prin intermediul unor conturi secrete, datorită cărora şi-au putut cumpăra identităţi noi şi securitate în America de Sud. Organizaţia a cumpărat vile şi ferme imense în diferite zone ale Argentinei, Braziliei, Paraguayului şi în Chile, din averea acelor călăi nazişti care nu au fost prinşi niciodată şi ale căror crime au rămas nepedepsite până în ziua de azi. ODESSA a cheltuit foarte mulţi bani, dar chiar şi aşa a rămas mult aur ascuns în Europa.

Guvernele occidentale i-au protejat pe nazişti! Incredibil!

Destinaţia finală a aurului naziştilor nu a fost numai America de Sud. Câteva dintre marile şi prestigioasele imperii comerciale din S.U.A. şi Europa au fost înfiinţate din averea obţinută din jafurile săvârşite în cursul celui de-al II-lea război mondial. Ţările aliate au decis să nu facă publice amănuntele scandaloase ale celor mai mari jafuri săvârşite în cursul războiului. Dosarele, aflate în arhiva Serviciilor Secrete Britanice şi în Arhiva Naţională din Washington, conţinând numele celor mai mari jefuitori, precum şi amănuntele crimelor săvârşite de ei, vor rămâne „strict secrete” cel puţin până în secolul XXI.

Şi americanii au jefuit…

În mai 1945, pe când trupele americane şi cele ruseşti doreau să ajungă cât mai repede la Berlin, a avut loc cel mai ciudat jaf din istorie. Generalul Eisenhower a dat ordin trupelor sale să atace Reichsbank din Berlin, să arunce în aer seifurile, iar conţinutul lor să fie transportat cu jeep-uri şi camioane în spatele liniilor americane. Soldaţii au executat cu entuziasm ordinul, însă, în drum spre comandamentul american, a dispărut aur şi acţiuni elveţiene în valoare de aproximativ 200 milioane de lire sterline. După treizeci şi cinci de ani, în aprilie 1979, în Ontario, Canada, trei oameni au fost închişi deoarece au încercat să schimbe câteva din acele acţiuni dispărute în război. Conform estimărilor, soldaţii americani şi soldaţii nemţi care au dezertat şi-au însuşit 90 de milioane de lire sterline, valori în aur, bijuterii şi valută străină. Niciun penny din această sumă nu a fost recuperat şi niciunul dintre soldaţi nu a fost acuzat de jaf.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.