În secolul al XVI-lea, în cucerirea unei femei, se folosea strategia violului. De exemplu, exista un cavaler, pe nume Marcognet, care, îndrăgostit de doamna de Alincourt, începe prin a o sluji „tare multă vreme, fără a căpăta nici cel mai mărunt favor”. Sătul de asalturi, în timpul unei vânători, pretextând o căzătură, se întoarce la castel şi o surprinde pe frumoasa doamnă în budoar. Îi vorbeşte deschis despre dorinţa lui şi o posedă cu forţa, în ciuda rezistenţei femeii. Ar fi putut ţipa şi chema ajutoare… dar i-a fost frică de scandal şi a preferat să sufere în tăcere. După ce-şi satisfăcu poftele, brutalul bărbat se lăsă jos „şi se desfată cu cea dorită în toate felurile pe care ni le-am putea închipui”.
Nimic nu fu uitat. Dar cum femeia ameninţa că va pune pe cineva să-l înjunghie, el făcu un gest clasic: îi întinse acesteia propria lui armă, spunându-i că, dacă tot trebuie să moară, nicio altă mână nu ar trebui să fie mânjită de sângele lui. Dar doamna de Alincourt îl iertă şi deveni amanta lui.











