Sonda spaţială NASA Voyager 1 se află în prezent la peste 24 de miliarde de kilometri de Pământ, transmițând la o viteză de 160 de biți pe secundă. La începutul anului 2025, sistemul său de unde plasmatice a început să înregistreze ceva neașteptat – un semnal structurat, ritmic, provenit dintr-o regiune a spațiului interstelar pe care fiecare model existent o clasificase ca fiind complet liniștită și banală. Inginerii NASA au verificat hardware-ul, de mai multe ori: totul funcționa corect.
Au fost propuse trei explicații naturale: regiunea densă a plasmei, unda de șoc a unei supernove antice și câmpurile magnetice ordonate anormal. Toate trei au probleme. Niciuna nu explică pe deplin regularitatea semnalului.
Apoi, există a patra ipoteză. Unii cercetători acreditați – nici marginali, nici anonimi – care lucrează cu aceleași date ca toți ceilalți, au remarcat că natura structurată, repetitivă a semnalului este dificil de generat prin orice proces natural cunoscut. Ei nu pot încă exclude faptul că ar putea fi ceva construit artificial!
Vreau să fiu clar: nimeni nu spune că este vorba de extratereștri. Dar, având în vedere datele actuale, nu se poate elimina această posibilitate.
Sonda Voyager poartă cu ea și „Discul de Aur” – un disc care conține sunete și imagini menite să ilustreze diversitatea vieții și culturii pe Pământ și care a fost trimis cu intenția de a fi descoperit de orice ființe inteligente sau oameni ai viitorului.











