Vor să ne facă să hibernăm!?? Cercetătorii au descoperit că oamenii au deja genele hibernării în ADN-ul lor
Imagine: generata de Google Gemini
Animalele care hibernează au o capacitate remarcabilă de a se recupera după schimbări extreme de sănătate în timpul hibernării. Însă, două studii noi (conduse de Christopher Gregg, doctor în filosofie şi profesor de neurobiologie și genetică umană la Universitatea din Utah) arată că oamenii posedă aceleași instrucțiuni genetice pe care le folosesc animalele pentru a-și suprima și reporni metabolismul. Această descoperire ar putea avea efecte profunde asupra dietelor, tratamentului diabetului de tip 2 și recuperării după alte afecțiuni metabolice.
Imaginează-ți că ai putea petrece câteva luni în fiecare iarnă în hibernare – ești ghemuit în pat, ritmul cardiac, temperatura corpului și activitatea cerebrală sunt drastic scăzute. Apoi, ieși la suprafață primăvara, gata să revii la rutina ta normală, recuperându-te aproape imediat după aceste schimbări de sănătate. Pentru animale precum urșii, șerpii, liliecii și altele, acest lucru este tipic. Pentru oameni, ar fi considerat un miracol medical. Totuși, conform a două studii, ambele publicate în „Science”, superputerile de recuperare ale animalelor care hibernează ar putea să nu ne fie atât de străine pe cât credem. Într-adevăr, aceleași instrucțiuni genetice pe care le au aceste animale ar putea fi ascunse în propriul nostru ADN.
Animalele care hibernează trec prin schimbări fiziologice dramatice. Temperatura corpului lor poate scădea în apropierea mediului înconjurător, ritmul cardiac încetinește dramatic, metabolismul scade la doar câteva procente din normal, iar activitatea cerebrală este redusă considerabil. La oameni, astfel de schimbări ar provoca leziuni grave. La cei care hibernează, acestea sunt temporare și complet reversibile. Ceea ce le permite recuperarea nu este un organ de hibernare special, ci un program genetic extrem de coordonat.
Când animalele care hibernează se trezesc și încep să mănânce din nou, creierul lor – în special o regiune numită hipotalamus care controlează metabolismul – activează rapid mii de gene. Această fază de realimentare și recuperare este de fapt momentul în care au loc cele mai mari schimbări moleculare. Aceste animale au comutatoare ADN reglatoare, numite elemente cis-reglatoare, care controlează modul în care genele se activează și se dezactivează în timpul postului și al recuperării. De-a lungul a milioane de ani, animalele care hibernează au dezvoltat modificări subtile ale acestor comutatoare, multe dintre ele eliminând constrângerile care în mod normal mențin metabolismul stabil pe tot parcursul anului. Rezultatul este o flexibilitate extraordinară: pot suprima metabolismul în siguranță, apoi îl pot reporni fără a-l deteriora. Pe scurt, cei care hibernează nu doar supraviețuiesc hibernării – sunt programați genetic pentru o recuperare în siguranță.
Înțelegerea modului în care animalele care hibernează se recuperează după schimbările fiziologice menționate anterior ar putea duce în cele din urmă la tratamente care ar ajuta la inversarea afecțiunilor precum diabetul de tip 2. Diabetul de tip 2 este, în esență, o tulburare de inflexibilitate metabolică. Organismul se chinuie să treacă de la starea de repaus alimentar la cea de hrănire. Semnalizarea insulinei devine nereglată, stocarea și utilizarea energiei devin dezechilibrate, iar țesuturile acumulează daune.
Animalele care hibernează prezintă modelul opus. Ele devin intenționat rezistente la insulină înainte de hibernare, suprimă metabolismul și apoi inversează aceste schimbări atunci când se hrănesc din nou – fără daune pe termen lung. Asta ne spune că biologia flexibilității metabolice există deja la mamifere.
Pentru a ajunge la această concluzie, Gregg și colegii săi au analizat genomurile mai multor specii care hibernează și le-au comparat cu mamiferele care nu hibernează, inclusiv oamenii. Când cercetătorii au descoperit aceste modificări suprapuse, le-au urmărit până la genele pe care acestea le reglează în creierul șoarecilor. Multe dintre aceste gene controlează răspunsurile metabolice la post și realimentare. Este important de menționat că aceleași regiuni de ADN reglatoare se găsesc și în creierul uman.
Asta înseamnă că oamenii au deja o mare parte din aceleași circuite genetice. Animalele care hibernează nu au inventat gene noi. În schimb, au reglat fin comutatoarele de reglare existente. Aşadar, dacă oamenii de știință pot înțelege și modula în siguranță aceste comutatoare de reglare, ar putea fi capabili ca în viitor să îmbunătățească toată capacitatea organismului de a trece între stări metabolice, să crească sensibilitatea la insulină în timpul recuperării şi să reducă daunele cauzate de stresul metabolic prelungit.
Cercetătorii spun că scopul nu ar fi acela de a face oamenii să hiberneze! Să-i credem?
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
