Cercetătorii au trimis țesut cardiac proiectat la Stația Spațială Internațională și au măsurat ce s-a întâmplat cu el. De-a lungul a unei singure luni petrecute în spațiul cosmic, țesutul inimii umane proiectat a devenit mai slab, modelele sale de „bătăi” au devenit neregulate și a suferit modificări moleculare și genetice care au imitat efectul îmbătrânirii. Descoperirile sunt publicate în revista „Proceedings of the National Academy of Sciences”. Studiul oferă un mijloc util de identificare a căilor moleculare din spatele efectelor nocive ale zborului spațial asupra inimii umane, spune Joseph Wu, cardiolog la Universitatea Stanford din California.
Microgravitația poate fi puternică pentru organism, iar astronauții expuși la aceasta au suferit modificări cardiovasculare, cum ar fi bătăi neregulate ale inimii. Dar evidențierea efectelor asupra inimii zborului spațial de lungă durată – care durează luni întregi – și a modificărilor moleculare care stau la baza acestor schimbări încă n-a fost evaluată.
În concluzie, în microgravitație, inima lucrează puțin mai uşor, deoarece nu trebuie să lupte împotriva gravitației pentru a circula sângele, în special către extremitățile inferioare. În timp, acest lucru face ca inima să slăbească și să se atrofieze. Volumul redus de muncă din spațiu duce la decondiționare și de aceea astronauții trebuie să facă mișcare pentru a menține sănătatea inimii. Microgravitația poate declanșa modificări moleculare și genetice care imită îmbătrânirea, indicând faptul că spațiul cosmic ar putea accelera anumite procese asemănătoare îmbătrânirii în țesutul cardiac.
Sursa: articolul ştiinţific „The human heart shows signs of ageing after just a month in space” / nature.com