În 1955, una dintre cele mai controversate dintre numeroasele și variatele cărți despre OZN-uri publicate în anii ’50 a apărut în SUA. Se numea „Argumentele pentru OZN” și a fost scrisă de Morris K. Jessup. Cartea sa a explorat o întrebare specifică: cum zboară OZN-urile, care este sursa lor de energie, datorită căreia se pot mișca atât de repede și pot efectua acrobații incredibil de complexe, de exemplu, opriri bruște, viraje drepte cu viteză mare etc. Jessup credea că răspunsurile vitale se află în domeniul gravitației, mai precis, în antigravitație. Și, la scurt timp după lansarea cărții, Jessup, după cum spunea el, a simțit atenția „întregii lumi a oficialilor militari”, inclusiv a înalților oficiali ai Marinei Americane.
Jessup credea că era urmărit de oameni dintr-un birou special al Marinei Americane – Departamentul de „Arme speciale”. El a presupus că acest lucru se datora îngrijorării că, în cartea sa, dezvăluise o tehnologie pe care militarii americani o studiau deja în secret deplin și pe care o foloseau pentru a pilota propriile aeronave ultrasecrete. Da, Jessup bănuia că multe (dacă nu majoritatea) dintre OZN-urile văzute de martorii oculari erau de fapt nave de război americane, iar tehnologiile antigravitaționale au fost implicate odată, inclusiv în faimosul proiect cu nava Eldridge (Experimentul Philadelphia din 1943).
Jessup a devenit profund îngrijorat de faptul că era urmărit și, de fapt, a devenit profund paranoic. De câteva ori a observat că unele obiecte din biroul său fuseseră în mod clar mutate din locurile lor obișnuite, iar acest lucru l-a făcut să creadă că, atunci când a ieșit din casă, cineva a intrat în cameră și a percheziționat totul cu atenție. Suspiciunile au crescut când Jessup a fost contactat de Marina Americană și rugat în mod deschis să le povestească despre cartea sa și despre tehnologia antigravitațională descrisă în aceasta. Iar când Jessup a început să vorbească cu ei, l-au rugat să le spună ce știa Jessup despre Experimentul Philadelphia.
Experimentul Philadelphia nu este recunoscut ca un fapt dovedit, ci este considerat o simplă poveste; se presupunea că era un program ultrasecret conceput să utilizeze câmpuri electromagnetice pentru a face navele de război invizibile pentru inamic. Nava USS Eldridge a fost aleasă ca obiect al experimentului, dar în timpul testului din 1943 ceva a mers prost și nava a dispărut fizic. Când a reapărut, o parte din echipaj erau morți, alții răniți, iar unii înnebuniseră. Există, de asemenea, povești conform cărora unii membri ai echipajului au dispărut pur și simplu de pe navă și nu au mai fost văzuți niciodată.
Jessup a fost foarte îngrozit de acest experiment și le-a spus oficialilor Marinei SUA tot ce știa despre acesta. Poate că voiau doar să știe dacă Jessup obținuse mai multe informații despre acest experiment decât cele care fuseseră divulgate până atunci. Jessup era deja cuprins de o stare de frică și paranoia profundă, iar această vizită nu a făcut decât să-i sporească anxietățile. Apoi a început să observe oameni în costume negre care se ascundeau în umbrele caselor vecine, iar scrisorile și obiectele pe care le-a găsit în cutia poștală prezentau semne evidente că fuseseră deschise și resigilate.
În fiecare zi, Morris Jessup devenea din ce în ce mai nervos și mai iritat, iar situația s-a încheiat în seara zilei de 20 aprilie 1959, când trupul său neînsuflețit a fost găsit în propria mașină, parcată în Parcul Matheson Hammock din Miami, Florida. Motorul mașinii încă funcționa, iar un furtun atașat la țeava de eșapament era introdus în geamul șoferului. Jessup murise din cauza expunerii la monoxid de carbon. Cadavrul său a fost găsit de un bărbat pe nume John Good, care lucra în parc. Șocat de ceea ce a văzut în fața lui, Goode a sunat rapid la poliție, care a sosit în cel mai scurt timp. Deși părea că Jessup se sinucisese, nu toată lumea era sigură că fusese o sinucidere.
Prima dovadă suspectă au fost două prosoape, care închideau ermetic deschizătura din fereastră, prin care furtunul a fost introdus înăuntru. Soția lui Jessup a declarat că aceasta era prima dată când vedea aceste prosoape și că nu fuseseră luate de acasă. Dacă Jessup ar fi plănuit sinuciderea dinainte, i-ar fi fost mai ușor să ia prosoape de acasă, decât să meargă cu mașina la magazin să le cumpere. De asemenea, bonul fiscal de la prosoapele cumpărate nu a fost găsit nicăieri, nici în mașină, nici în buzunarele hainelor, deși Jessup era atât de paranoic încât lua mereu cu el chiar și bonurile de la magazin.
Nu mai puțin suspect este faptul că în noaptea dinaintea „sinuciderii”, Jessup era într-o dispoziție neașteptată de veselă: a petrecut mai mult de o oră vorbind la telefon cu vechiul său prieten, Manson Valentine, exprimându-și entuziasmul pentru ultima sa lucrare și planurile de cercetare ulterioară. Jessup chiar l-a invitat pe Valentine să ia prânzul împreună a doua zi, deoarece Jessup avea ceva incredibil să-i arate. Valentine nu a aflat niciodată ce anume a găsit Jessup, pentru că Jessup nu l-a mai sunat și nici nu a mai venit la cină.
Cercetătorii încă nu pot afla ce s-a întâmplat. A fost Jessup ucis sau chiar și-a luat viața? Este puțin probabil să aflăm vreodată adevărul complet despre toate acestea.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025











