În mitologia caldeeană, Igigi sau Igigu erau zei mai puţini importanţi în literatura Mesopotamiei antice. Acest cuvânt era folosit pentru a desemna consiliul suprem al zeilor zonelor cerești și locul lor. Igigi lucrau pentru zeii supremi Anunnaki, săpau șanțuri și drenau canale, iar într-o zi, obosiți, s-au dezvăluit, așa cum relatează legendele poemelor epice Enuma Elish și Atrahasis.
Poemul lui Atrahasis datează din secolul al XVII-lea î.Hr. și este gravat pe tăblițe, păstrate la British Museum din Londra. Descoperirea oferă unele dovezi despre relația dintre Anunnaki și Igigi. Textul este alcătuit din trei tăblițe, fiecare fiind dezvoltată pe opt coloane, patru în față și patru în spate, fiecare coloană având aproximativ 55 de rânduri. Prin urmare, întreaga lucrare constă dintr-un total de 1.245 de rânduri, dintre care doar unele au ajuns până la noi.
Poemul lui Atrahasis începe cu condiția care a apărut după cosmogonie: zeul cerului, Anu, este promovat la cer; Ea (Enki) a căzut în Abzu, lumea subterană a apelor abisale, deasupra căreia se află pământul; Enlil a luat Pământul pentru sine, cu toate ființele vii din el. Zeii Igigi au fost în schimb forțați să lucreze pământul, o zonă unde domnește zeul Enlil. Igigii au excavat râuri, inclusiv Tigru și Eufrat, și canale. Munca grea a zeilor Igigi, ziua și noaptea, a durat 2.500 de ani.
De la versul 39 al Tabletei I a poemului mai sus menţionat, acești zei încep să reflecteze, până când unul dintre ei îi încurajează pe ceilalţi să părăsească munca și să se revolte. Igigi și-au aruncat uneltele de lucru în foc și au mărșăluit împreună, îndreptându-se spre sanctuarul lui Enlil. „Când zei, asemenea oamenilor, îndurau muncă și îndurau efort greu, râvna zeilor era mare, munca era grea, oboseala era mare; marii Anunnaki, cei șapte, le impuseseră oboseală Igigilor”.
Următoarele rânduri sunt parțial deteriorate, dar par să indice că Igigi nu doreau parteneri mai obosiți, obligându-i pe Anunnaki să găsească o soluție permanentă. Aici este locul unde Anunnaki i-au creat pe oameni, care de atunci înainte au trebuit să îndure munca zeilor.
Enlil suspină și meditează să părăsească Pământul și să meargă în rai cu Anu, înapoindu-i puterile divine de pe Pământ. Anu răspunde că înțelege bine motivele Igigilor, prea mare este munca lor, apoi sugerează crearea oamenilor, apoi o cheamă pe zeița Mammu, zeița mamă, să facă parte din această creație și comunică decizia ei Igigilor, care, simțindu-se ușurați de munca lor extenuantă, se bucură. Și apoi, Mammu pregătește opera creației, din acest motiv zeii Igigi decid să o indice pe Mammu drept „Doamna tuturor zeilor”. Și Mammu amestecă lutul, apoi îi cheamă pe Anunnaki și Igigi să scuipe pe aluat. Omul este gata să existe și i se va atribui sarcina care odinioară era pentru zeii Igigi: munca grea a Pământului.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025