6 remedii medicale incredibile ce ţin de canibalism şi vampirism


Am citit cu toţii poveştile horror despre criminalii în serie care mâncau părți din victimelor lor. Şi atunci când eram copii, mulţi dintre noi eram, de asemenea, fascinaţi de ideea de canibali care trăiesc în jungle necunoscute, datorită filmelor hollywoodiene.

Dar, adevărul despre canibalism și practica sa este cu mult mai frecventă decât s-ar putea crede. De fapt, oameni care mâncau din alţi oameni există de zeci de secole, fără să existe vreun stigmat social asociat cu un astfel de tabu.

Canibalismul medical și chiar vampirismul medical au fost practicate de secole, atât de către familiile regale, nobile, dar au fost urmate şi în cadrul tradiţiilor populare.

Iată în continuare o listă care aduce aminte de canibalismul şi vampirismul medical:

praf-de-mumie1) Praful de mumie

În Evul Mediu, praful de mumie a fost un medicament popular în toată Europa. Mumii sau praf de mumii erau importate din Egipt. Cadavrele erau apoi zdrobite până deveneau o pulbere. După ce era mâncată, pulberea era considerată a vindeca un număr mare de probleme de sănătate, cum ar fi erupțiile cutanate, constipația și paralizia.

Cei din Orientul Mijlociu amestecau praful de mumie cu untul, amestecul fiind considerat medicament până în secolul al XIX-lea. Utilizarea de mumii a devenit atât de răspândită, încât guvernul egiptean a interzis prin lege vânzarea către comercianţi a oamenilor mumificaţi.

sange-de-gladiatori2) Sânge de gladiatori

Gladiatorii din Roma antică au trăit vieți brutale şi scurte. Ei au luptat în arene, în uralele mulțimii, care îşi doreau ceva mai mult decât să fie martorii morţilor înfiorătoare ale gladiatorilor.

Cu toate acestea, unii spectatori care participau la evenimentele de gladiatori, se aflau acolo pentru a strânge sângele gladiatorilor uciși. Acești spectatori credeau că, dacă ar consuma sângele oamenilor puternici, uciși, ei ar putea absorbi vitalitatea gladiatorilor și să le câștige o parte din puterea lor, similar cu modul în care vampirii se spune că s-ar fi revitalizat după ce beau sânge uman.

muschi-cranii-oameni3) Lichenii de pe craniile morţilor

Pe lângă consumul de cranii umane zdrobite, oamenii din timpurile medievale mâncau, de asemenea, lichenii care creşteau pe craniile morților. Conform superstiţiilor, trebuie adunate licheniile de pe craniile soldaților morți. Licheniile erau răzuite de pe cranii şi uscate sub formă de pulbere. Apoi erau făcute tincturi, ce erau folosite ca remedii magice pentru răni.

carne-de-om-marinata4) Carne de om marinată

În conformitate cu o rețetă scrisă în secolul al 17-lea de Johann Schroder, un farmacolog german, ai nevoie de corpul unui “om roșcat”, care a murit de o moarte violentă pentru a vindeca orice suferinţă. Corpul trebuie să fie întins în lumina Lunii pentru o zi întreagă și o noapte întreagă, înainte de a fi luată carnea de pe oase.

Carnea de om era apoi acoperită în smirnă și aloe și apoi înmuiată în vin pentru câteva zile.

rege5) Picăturile regelui

S-ar putea crede că a lua parte la canibalismul medicinal era ceva ce era rezervat doar săracilor și celor needucaţi, dar, s-a constatat că şi regii practicau aşa ceva. Este posibil să fi auzit de un elixir numit “picăturile regelui.” A fost ceva ce a fost luat de regele Carol al II-lea al Angliei, pentru a se vindeca.

Reţeta l-a costat pe rege enorma sumă de 6.000 de lire și consta într-o tinctură făcută din cranii umane. Craniile folosite pentru tinctură proveneau de la gropari, care dezgropau oasele din Irlanda, iar craniile erau ulterior zdrobite, praful lor fiind amestecat cu alcool, pe care regele Carol al II-lea îl bea frecvent.

sange6) A bea sânge proaspăt

Oamenii au căutat întotdeauna modalități de a întineri. Dorința de a fi din nou tineri a dus la unele remedii nebuneşti de-a lungul istoriei.

În secolul al 15-lea, Marsilio Ficino, un preot italian, recomanda a bea mult sânge pentru a depăși efectele bătrâneții. El afirma că persoanele în vârstă şi-ar putea recâștiga tinerețea prin a bea sângele proaspăt al unei persoane tinere care a murit sănătos. Tânărul trebuie să fi fost relativ fericit în timpul vieții și să fi trăit în mod excesiv.