În iunie 1783, vulcanul islandez Laki a erupt și, timp de opt luni, a continuat să elibereze în atmosferă cantităţi enorme de cenușă și dioxid de sulf. Vânturile au purtat ceața la mii de kilometri de-a lungul Europei, iar rezultatul a fost o ceață uscată și densă care a plutit pe cer, slăbind lumina Soarelui și răcind temperaturile de vară în fiecare țară. Nu a fost o ceață scurtă, limitată și nici previzibilă; a fost un an în care lumina zilei și clima au fost vizibil modificate la o scară care a afectat milioane de oameni.
În Marea Britanie, ceața estompa lumina zilei fără a o ascunde complet – diminețile erau gri, iar Soarele părea încețoșat, chiar și în punctul său cel mai înalt. Aerul era uscat și purta un miros persistent de sulf, raportat atât în orașe, cât și în sate. În Franța, condițiile atmosferice erau și mai grele, cerul devenind galben la lumina zilei și roșu izbitor la apus. Numeroase regiuni din Olanda și Germania au înregistrat o ceață permanentă care se întindea peste terenurile agricole și căile navigabile, uscând iarba. Lumina își schimbase culoarea, iar căldura care în mod normal guverna anotimpul își pierduse puterea.
Pagubele aduse agriculturii au devenit grave în lunile care au urmat, iar culturile au eșuat pe suprafețe întinse, nu pentru că câmpurile erau prost îngrijite, ci pentru că nu se putea conta pe lumina și temperatura necesare creșterii. Ploile reci au perturbat semănatul, grindina a aplatizat culturile tinere în regiuni neașteptate, iar înghețurile nocturne au sosit în momente care în mod normal ar fi fost blânde. Animalele au slăbit pe măsură ce pășunile au fost afectate de ploile încărcate cu sulf – comunitățile care depindeau de sezoane de creștere stabile au fost împinse să se miște pe măsură ce proviziile de cereale scădeau rapid în toată Europa. Prețurile alimentelor au crescut dramatic, deoarece clima a încălcat calendarul natural de care depinde agricultura.
Erupția vulcanului Laki a avut loc în timpul unor decenii de perturbări globale imense, cunoscute acum sub numele de Marea Resetare. Sfârșitul anilor 1700 a fost martorul unor cutremure care au lovit locuri neașteptate în Europa, incendii urbane devastatoare și inundații bruște, care au îngropat străzi mai vechi și niveluri inferioare ale clădirilor din Rusia și Asia Centrală. Arhitectura care dominase orizonturi întregi a fost deteriorată, arsă sau scufundată sub depozite groase de noroi și nămol, care s-au întărit în noi straturi de sol.
Anul 1783 a fost ținut minte pentru ceea ce a fost cu adevărat – o ruptură ecologică continentală care a perturbat lumina Soarelui, a destabilizat solul de sub orașe vechi întregi, a alterat agricultura, a forțat migrația, a ars cartiere ale orașelor până le-a transformat în cenușă și a îngropat străzile sub straturi de noroi.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025











