În continuare vă prezentăm un fragment din amintirile unui ofiţer, pe nume M. Becouse, care lupta pe frontul primul război mondial.
„Era 1 octombrie 1918 în toiul ofensivei din Champagne. Eram atunci la comanda bateriei a optsprezecea din regimentul 102 de artilerie grea, echipată cu tunuri Schneider de calibrul 155, şi lucram, împreună cu locotenentul Levejac, la calculul traiectoriilor. Stăteam amândoi la o măsuţă pliantă pe care o instalaserăm sub o foaie de cort întinsă pe câţiva ţăruşi. La un moment dat, din neatenţie, dau peste creionul de pe masă şi acesta se rostogoleşte jos. Mă-aplec după el să-l iau şi, exact în secunda aceea, un obuz sfâşie foaia de cort şi trece exact prin locul unde, cu o secundă sau două înainte, se aflase capul meu. E lesne de închipuit ce soartă mă aştepta dacă nu m-aş fi aplecat chiar atunci. Trebuie să mulţumesc proniei cereşti, fiindcă obuzul acela a făcut terci pe unul din tunarii ce se afla ceva mai încolo, a rănit grav un brigadier, care la scurt timp după aceea a murit în chinuri groaznice şi a împrăştiat măruntaiele a trei cai mari de tracţiune.”
În acel cumplit război dintre anii 1914-1918, cel mai mare măcel pe care-l cunoscuseră vreodată până atunci europenii, lozul câştigător era cel pe-care scria viaţă, aşa că până şi cel mai mărunt incident putea lua dintr-o dată dimensiuni uriaşe prin semnificaţii cărei se puteau atribui după aceea, hazardul şi norocul, mai pe scurt bafta.











