În celebra lucrare religioasă a “Cărţii lui Enoh” se arată existenţa a două grupuri de “fiinţe celeste”: grupul lui Semyaza şi grupul îngerilor lui Mihail. După ce grupul lui Semyaza s-a unit cu fetele pământene şi i-a învăţat pe oameni secretele diferitelor ştiinţe şi arte (unele, se pare, cu urmări nefaste), grupul celălalt, al îngerilor fideli lui Dumnezeu – Mihail, Uriel, Rafael şi Gabriel – se plîng în faţa Domnului:
„Ai văzut ce a făcut Azazel, cum i-a învăţat pe oameni arătându-le toată nedreptatea pe pământ şi cum a dezvăluit tainele veşnice care se săvârşesc în ceruri şi în ce chip Semyaza, căruia tu i-ai dat putere să stăpânească asupra tovarăşilor săi, le-a dat oamenilor învăţătură. Şi ei (îngerii damnaţi) s-au dus către fetele oamenilor, pe pământ, şi si-au culcat cu ele şi s-au întinat cu aceste femei şi le-au descoperit toate păcatele. Iar femeile acestea au adus pe lume uriaşi, din pricina cărora tot pământul s-a umplut de sânge şi nedreptate”.
Potrivit aceluiaşi text, potopul a fost o consecinţă tocmai a acestor îndeletniciri ale grupului condus de Semyaza, după coborârea în piscul Ardis. În ajunul catastrofei e chemat Noe, căruia i se spune cum să salveze fauna terestră, apoi Domnul i se adresează lui Rafael astfel: “Leagă-i lanţuri lui Azazel la mâini şi la picioare şi aruncă-l în întuneric; şi deschide pustiul ce se află în Dudail şi aruncă-l acolo. Azvârle peste el bolovani şi pietre ascuţite, astupă-l în beznă ca să nu mai vadă lumina. Şi în ziua cea mare a judecăţii de apoi să fie aruncat pe jăratic. După aceea să tămăduieşti pământul pe care îngerii l-au desfrânat şi să vesteşti tămăduirea pământului, pentru ca ei să-şi vindece rana şi ca nu toate odraslele oamenilor să se piardă de la toată taina pe care veghetorii le-au dezvăluit-o şi au arătat-o copiilor lor. Tot pământul s-a desfrânat de ştiinţa şi lucrarea lui Azazel; cere-i socoteală lui pentru tot păcatul”.
