Răspunsul lui Einstein la întrebarea: “Care e diferenţa între Dumnezeu şi Diavol”?

44
9.518 vizualizari

Einstein 70În copilărie, micul Albert Einstein era tăcut şi liniştit. Evita tovărăşia altor copii de vârsta lui şi nu lua parte la jocurile lor zgomotoase „de-a soldaţii” etc. Venind vremea să meargă la şcoală, deşi părinţii lui erau evrei, Albert a fost înscris la o şcoală catolică, şcoala evreiască fiind mai departe, şi poate că şi din motivul că, urmând o şcoală germană, se va integra mai uşor în societate.

Ajungând adolescent, el a citit cu mult interes cărţile de popularizare a ştiinţei, ce i le-a împrumutat un tânăr evreu sărac, student la medicină care, conform tradiţiei, era invitat de părinţii lui Albert în fiecare vineri la cină. Lectura lor i-a trezit interesul pentru ştiinţă, dar totodată l-au condus la convingerea că multe dintre povestirile biblice nu pot fi adevărate.

Mai târziu, el a refuzat să intre în comunitatea religioasă evreiască şi să participe la ceremoniile tradiţionale devenind, declara el, „un liber-cugetător de-a dreptul fanatic”. „Aceste frământări – scria în autobiografia sa publicată spre sfârşitul vieţii –au născut neîncrederea faţă de orice autoritate şi faţă de religiile şi convingerile profesate în mediul social în care trăiam atunci”.

N-a mai revenit niciodată la credinţa într-un Dumnezeu imaginat ca o persoană, adică Dumnezeul care, conform Bibliei, l-a creat pe om după chipul lui. Ca om de ştiinţă, credea în existenţa unei lumi reale: „o lume imensă care există independent de noi, oamenii”, ce poate fi cunoscută fiind supusă unor legi raţionale. „Religiozitatea omului de ştiinţă înseamnă – după Einstein – admiraţia entuziastă în faţa armoniei legilor naturii”. Această atitudine de veneraţie în faţa armoniei Universului ar putea fi numită „religia cosmică” a lui Einstein.

Aceste convingeri nu l-au împiedicat să invoce în glumă destul de des numele Domnului. Astfel, rămânând, pe vremea când era un tânăr necunoscut, fără slujbă şi cu buzunarele goale, făcând foame, dar totuşi optimist – „un cintezoi voios”, – scria autoironie unui prieten: „Dumnezeu a făcut măgarul şi i-a făcut o piele groasă”.

Altă dată, când era profesor la Universitatea din Praga, conform legii austriece (Praga şi Cehia întreagă făceau parte din Imperiul Austro-Ungar), a trebuit să-şi trimită copiii la o şcoală în care se preda religia. „Copiii – spunea el în glumă – au ajuns să creadă că Dumnezeu este un fel de vertebrată gazoasă!”

După ce, din cauza politicii antisemite a lui Hitler, a emigrat în S.U.A. la Princeton, unde era profesor cercetător la Institutul de Studii Avansate, îmbolnăvindu-se şi trebuind să respecte dieta impusă de medic, Einstein s-a plâns că:
– Diavolul s-a îngrijit să fim pedepsiţi pentru fiecare plăcere pe care o trăim.
Dar care este diferenţa dintre Dumnezeu şi Diavol? l-a întrebat cineva.
– Diferenţa dintre Dumnezeu şi Diavol este numai de semn: unul este cu plus, celălalt cu minus, a răspuns el.

Altă dată, Infeld, colaboratorul lui Einstein, când lucrau împreună la teoria unitară a câmpurilor, l-a întrebat:
– Vom lucra şi duminică?
– Nici Dumnezeu nu se odihneşte duminica!
a răspuns Einstein râzând.

Einstein a rămas consecvent cu el însuşi, până la sfârşit. Când a murit în 1955, respectându-se dispoziţiile sale testamentare, a fost incinerat fără ceremonie religioasă, în prezenţa numai a familiei şi a câtorva prieteni apropiaţi. În cartea sa „Cum văd eu lumea” declară că: „Noi nu ştim ce este esenţial în propria existenţă, iar altuia nu trebuie să-i pese pentru asta. Ce ştie un peşte despre apa în care înoată întreaga lui viaţă?”