Un secret bine păstrat: când a apărut cu adevărat francmasoneria?

Istoricii nu pot cădea de acord asupra originii reale a Francmasoneriei, dar recunosc în bloc faptul că ea este mai veche decât Egiptul Antic. Legendele masonice plasează formarea organizaţiei în vremea construirii Turnului Babel şi în cea a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon, despre care se pomeneşte în Biblie.

În secolul al XIX-lea, Albert Mackey (1807-1881) afirma că masonii din epoca medievală preluaseră atât cunoştinţele în materie de construcţii, cât şi modelul de organizare de la „Arhitecţii Lombardiei”. Această breaslă din nordul Italiei a fost prima ai cărei membri şi-au asumat numele de „Francmasoni”, care a devenit prescurtarea pentru „ordinul frăţesc al cioplitorilor în piatră liberi şi recunoscuţi ca atare”. Termenul de „recunoscuţi ca atare” era folosit în cazul membrilor intraţi mai târziu în cadrul ordinului, care nu aveau nicio legătură cu întemeietorii acestuia, ce fuseseră cioplitori în piatră. O lucrare de alchimie în care se pomeneşte în mod expres termenul francmason poate fi datată în 1450.

Alţi cercetători masoni susţin că apariţia ordinului poate fi datată istoric în perioada Romei Antice, când exista Collegium Fabromm sau Colegiul Muncitorilor, un grup de constructori şi arhitecţi, care a devenit un prototip pentru organizarea breslelor de mai târziu.

Majoritatea scriitorilor plasează apariţia secretelor masonice în epoca existenţei acelor preoţi-războinici-eroi ai cruciadelor, Cavalerii Templieri. Un scriitor din secolul al XVIII-lea susţinea că Francmasoneria modernă a fost întemeiată de către Godefroy de Bouillon (1060-1100), liderul Primei Cruciade, care a cucerit Ierusalimul şi despre care se mai spune că ar fi întemeietorul misterioasei Stareţii a Sionului.

Secretele privitoare la originea Francmasoneriei au fost păstrate cu străşnicie, în ciuda publicării multor cărţi şi articole referitoare la acest subiect. Walter Leslie Wilmshurst, un mason de seamă şi autor al lucrării The Meaning of Masonry, scria: „Adevărata istorie secretă a apariţiei masoneriei nu a fost făcută publică nici în rândurile organizaţiei înseşi.” Mulţi cercetători cred chiar că majoritatea masonilor au pierdut din vedere adevărata origine şi scopul organizaţiei. „Tabloul de ansamblu al masoneriei este acela al unei organizaţii care şi-a pierdut înţelesul originar”, scriau autorii lucrării The Templar Revelation.

Această opinie a fost însuşită de autorii masoni ai lucrării The Hiram Key, Knight şi Lomas, care scriau: „Nu numai că originile Francmasoneriei nu mai sunt de mult cunoscute, dar se recunoaşte faptul că « adevăratele secrete » ale ordinului au fost pierdute, ceea ce ne determină să folosim « false secrete » în locul lor în cadrul ceremoniilor masonice…”

Totuşi, după un studiu exhaustiv efectuat asupra activităţii Cavalerilor Templieri, aceiaşi autori conchideau: „Acum putem fi siguri, fără umbră de îndoială, că locul de început al Francmasoneriei l-a reprezentat construirea Capelei de la Rosslyn la mijlocul secolului al XV-lea. Această capelă din localitatea Rosslyn de lângă Edinburgh, din Scoţia, a fost construită de familia Saint-Clair, foarte apropiată de fondatorii Ordinului Cavalerilor Templieri. William Saint-Clair de Rosslyn a devenit primul Mare Maestru al Francmasoneriei Scoţiene, iar Catherine de Saint-Clair a fost căsătorită cu primul Mare Maestru al Cavalerilor Templieri”.

Cea mai mare parte a confuziei referitoare la datele privind înfiinţarea şi dezvoltarea Francmasoneriei provine din epoca în care s-a produs schisma dintre Biserica Romano-Catolică şi cea Protestantă Anglicană, epocă în care multe registre masonice s-au pierdut. Conflictele şi revoluţiile şi-au luat tributul, punându-şi amprenta asupra bibliotecilor masonice din toate ţările.

Când a întrerupt relaţiile cu Roma, regele Henric al VIII-lea nu numai că a întrerupt programul de construire de biserici catolice în Anglia, provocând apariţia pe scară largă a şomerilor din rândurile zidarilor, dar a şi jefuit bunurile acestora, sub pretextul încasării unor impozite sau tributuri ce i-ar fi fost datorate de breasla respectivă. Pentru a putea supravieţui, lojile au început să accepte membri şi din rândul altor categorii sociale, care nu aveau nimic de-a face cu această meserie. Aceşti intruşi, negustori, moşieri etc. – dintre care mulţi proveneau din rândurile templierilor – au devenit cunoscuţi sub numele de „masoni speculanţi”. Au îmbrăţişat o doctrină mistică şi ezoterică ce avea la bază tradiţii existente încă dinainte de apariţia Francmasoneriei şi aduse în rândurile ordinului de membrii Cavalerilor Templieri, care au devenit masoni pentru a scăpa de persecuţiile la care-i supunea Biserica.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.