Un râu „pierdut” din Biblie a fost descoperit cu ajutorul satelitului. Asta înseamnă că locaţia Grădinii Edenului, în care au trăit Adam şi Eva, este una reală…


Timp de secole, Grădina Edenului a fost un simbol al paradisului în Biblie, o lume luxuriantă și perfectă, pe care au umblat odinioară Adam și Eva. Mulți au respins-o ca fiind un mit, dar acum, imaginile din satelit reapărute au sugerat că povestea ar putea avea o bază geografică foarte reală. O serie de scanări orbitale a dezvăluit o albie antică, acum secată, în Arabia Saudită, despre care unii cercetători cred că se aliniază cu descrierea biblică a principalului râu al Edenului, Fisonul.

Cartea Genezei descrie Edenul ca un paradis udat de un singur râu care se desparte în patru: Fison, Gihon, Tigru și Eufrat. Deși Tigrul și Eufratul sunt râuri binecunoscute în Irakul – Fisonul și Gihonul au fost de mult pierdute în istorie, până acum. Albia secată a râului, numită Wadi al-Batin, se întinde de la zonele muntoase vestice ale Hejazului, lângă Medina, la nord-est, până la nordul Golfului Persic, lângă Kuweit. Cursul său sinuos corespunde îndeaproape cu descrierea biblică a râului Fison, despre care Geneza biblică spune că „înconjură toată ţara Havila, în care se află aur. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix” (Geneza 2:11-12).

În completarea acestui aspect, râul Karun din Iran, o cale navigabilă șerpuitoare care curge prin Munții Zagros, ar putea corespunde Gihonului. Cuvântul ebraic „sabab”, care înseamnă „a încercui” sau „a răsuci”, descrie în mod potrivit meandrele râului Karun.

Descoperirea lui Wadi al-Batin ca o potențială albie a râului Edenului datează de la începutul anilor 1990, când geologul Farouk El-Baz de la Universitatea din Boston a analizat imagini radar de la naveta spațială Endeavor a NASA. Totuși, imaginile au fost reanalizate recent, readucând atenția asupra a ceea ce fusese pierdut timp de mii de ani. Datele au dezvăluit un râu fosilizat cu o lățime de până la cinci kilometri, activ în timpul unei ere Holocene mai umede, înainte de a seca între 2000 și 3500 î.Hr. din cauza schimbărilor climatice.

Alinierea acestor râuri cu textul biblic este izbitoare, deoarece, împreună cu Tigru și Eufrat, Wadi al-Batin și Karun converg în Golful Persic, formând un leagăn fertil al civilizației. James Sauer, un arheolog biblic care a analizat datele din satelit, a spus că caracteristicile albiei uscate a râului se potrivesc cel mai bine cu descrierea biblică a râului Fison. Potrivit arheologului Juris Zarins, imaginile din satelit care arată albiile râurilor antice din apropierea Golfului Persic corespund cu descrierile din Geneza, sugerând că narațiunea Edenului ar putea reflecta geografia antică reală, chiar dacă elementele sale spirituale rămân interpretative. Datele de mediu au susținut, de asemenea, această teorie, arătând transformarea aridă a Arabiei după ultima eră glaciară și creșterea nivelului mării care ar fi putut scufunda părți din delta Edenului.

Au existat multe teorii despre locul unde se afla Grădina Edenului, o sugestie recentă plasând-o în Africa. De exemplu, Mahmood Jawaid, un inginer chimist stabilit în Texas, a susținut că Edenul se afla de fapt în Bahir Dar, o regiune fertilă din nord-vestul Etiopiei, aproape de capătul sudic al lacului Tana, unde izvorăște Nilul Albastru. Jawaid și-a bazat cercetarea pe o citire atentă atât a Bibliei, cât și a Coranului, analizând descrieri ale lui Adam și Eva, ale râurilor și ale grădinii în sine.


DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.