
Savantul argentinian de origine maghiară Juan Moricz a demonstrat că limba maghiară era vorbită în vechiul regat Quito (Ecuador / America de Sud) înainte de cucerirea spaniolă. El a descoperit nume de familie similare, toponimice similare şi obiceiuri funerare identice. Când vechii maghiari îşi înmormântau un mort, ei îşi luau rămas-bun de la acesta cu cuvintele: „Va dispărea în constelaţia Ursei Mari”. Iar în văile Quinche şi Cochasqui din America de Sud se găsesc tumuli care sunt reproduceri fidele ale celor şapte stele principale ale Ursei Mari.
Ursa Mare (Carul Mare) este o constelație vizibilă din emisfera nordică. La latitudinea României este o constelație circumpolară, așa cum este și pentru toți observatorii situați la latitudini mai înalte de 41° latitudine nordică. În aceste regiuni, constelația nu apune niciodată. Constelația circumpolară Ursa Mare este formată din șapte stele mai strălucitoare, de mărimea (magnitudinea) stelară de aproximativ doi (Alkaid – 1,85; Mizar – 2,20; Alioth – 1,75; Megrez – 3,30; Phad – 2,40; Merak – 2,30 și Dubhe – 2,00), așezate în formă de car.
Juan Moricz a fost un explorator maghiar care se spune că ar fi descoperit pentru prima dată o „bibliotecă de aur” în peșteri, cândva în anii 1960. El credea că maghiarii, vechii maghiari, au călătorit din Europa de Est și au ajuns în America de Sud prin Oceanul Pacific folosind continentul pierdut Lemuria. Eseul lui Moricz, „El Origen Americano de Pueblos Europeos” („Originea americană a popoarelor europene”) susține că limbile indigene din America de Sud împărtășesc cuvinte cu vechii maghiari și acest lucru îi susține ideea că America de Sud este locul de naștere al umanității.