Cred că mulţi dintre cititori (preocupaţi de mistere), aţi aflat deja de „Tăbliţele de la Sinaia”, unul dintre cele mai mari mistere din istoria noastră contemporană. Despre ele am vorbit încă din anul 2008, în cadrul acestui articol: Din secretele “Tăbliţelor de la Sinaia”. Pentru cei care încă nu cunosc subiectul, vă mai fac încă o dată rezumatul acestei descoperiri incredibile:
* În 1875, a început construirea celebrului castel Peleş de la Sinaia, ridicat din bani proprii de către regele Carol I. Înaintea deschiderii propriu-zise a şantierului, acolo s-au făcut anumite lucrări hidrotehnice pentru stabilizarea solului; cu ocazia acestei consolidări, într-o peşteră din apropiere s-ar fi descoperit un tezaur antic: o comoară ce conţinea un număr impresionant de tăbliţe din aur acoperite cu inscripţii. În total, câteva sute de kilograme de metal preţios. Comoara a fost donată oficial de guvernul de la Bucureşti regelui.
* Pe la 1890 regele Carol I şi-a dat seama că Peleşul va costa mai mult decât banii din averea personală pe care el îi avea disponibili. Motiv pentru care a trebuit să folosească “darul” pe care i-l făcuse guvernul român. El s-a consultat cu mai mulţi cărturari din acele vremuri, iar aceştia l-au sfătuit să le topească şi să utilizeze aurul obţinut pentru finanţarea Castelului Peleş, pentru că tăbliţele n-ar fi fost „interesante” pentru istoria poporului român. Mult mai interesat de istorie, regele a dispus totuşi ca, înainte de a fi topite, vestigiile antice să fie copiate în aliaj tipografic. Copiile ar fi rămas la Peleş până în 1947-1948, când, după venirea comuniştilor la putere, au fost transferate la muzeul din Bucureşti.
Totuşi, există şi o altă versiune a poveştii. Prof. Aurora Petan, cercetător principal la Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan-Al. Rosetti” din Capitală, specialist în filologie clasică, a spus pentru romaniamegalitica.blogspot.ro, că în legătură cu plăcile de aur, în afară de ipoteza iniţială, mai există şi cea de-a doua, conform căreia cel puţin o parte dintre tăbliţe ar fi supravieţuit. Nu ştim ce s-a întâmplat cu ele: fie au ajuns, după unele speculaţii, în Tezaurul de la Moscova, fie au fost valorificate, într-un fel sau altul.
„Informaţiile pe care le deţin eu sunt foarte ciudate. Ele provin de la o persoană din Republica Moldova, care m-au contactat imediat după conferinţa mea din 3 iunie 2004, de la Academia Română. Mă văzuse pe TVR Internaţional şi spunea că vine cu o delegaţie din partea Academiei Ruse. Mi-a arătat, într-adevăr, o delegaţie semnată, parafată, prin care era împuternicit să se ocupe de culegerea de informaţii despre aceste obiecte. Persoana respectivă sustinea că astfel de plăci există pe teritoriul Rusiei, că sunt foarte asemănătoare cu cele de la Sinaia, şi, că, din informaţiile pe care le deţine, cel puţin 40 de piese din aur ar mai exista în Banca Naţională a României.”
Foarte interesantă această nouă ipoteză. Însă, eu îmi pun întrebarea: tăbliţele de aur de la Sinaia sunt valoroase doar pentru compoziţia metalului preţios din ele, sau pentru informaţiile pe care le conţin? Ne descriu ele adevărata istorie a omenirii?