Testamentul celui de-al doilea rege din dinastia Tudor, unul dintre cei mai puternici monarhi pe care i-a avut Anglia, a fost scris pe data de 30 decembrie 1546, cu mai puţin de o lună înainte de moartea acestuia, la vârsta de 55 de ani. Pe atunci, Henric emitea mirosuri grele din cauza unor ulcere dureroase şi supurânde, poate chiar sifilitice, ce trebuiau pansate de câteva ori pe zi.
Din cauza unei hidropizii cornice (edem), picioarele regelui erau ca de elefant, iar trupul îi era obez, de peste 180 de kilograme. Irascibil, imobilizat la pat, respirând din greu, el a înţeles că I se apropie sfârşitul şi a dictat un testament prolix, de aproape şapte mii de cuvinte.
Deşi Henric se separase de Biserică de la Roma, el rămăsese în majoritatea crezurilor sale un romano-catolic. Testamentul său începea cu un preambul pios, în care se declara un creştin exemplar, iar în eventualitatea în care sufletul său era destinat unei opriri în purgatoriu, el a ordonat o serie de recviemuri în memoria sa pentru a i se scurtă şederea. De un egoism monstruos, el nu se considera condamnabil pentru executarea celor mai importanţi umanişti şi intelectuali ai Angliei şi nu vedea nici un păcat în gestul care alăturase şi două dintre cele şase soţii ale sale pe lungă listă a politicienilor ce-şi aşezaseră capul pe butuc pentru acuze inventate de trădare.
Henric stabileşte prin testamentul său ca înmormântarea “cadavrului” său să aibă loc cu pompă regală la “colegiul Windsor”. De asemenea, el cere ca osemintele “credincioasei şi iubitoarei noastre soţii, Regina Jane, să fie alăturate”. Istoricii interpretează dorinţa regelui de a fi reunite în moarte cu jane Seymour drept dovadă faptului că ea a fost soţia lui preferată.
După ce lasă o parte semnificativă a averii sale enorme unor acte de caritate, el abordează problema succesiunii, complicată de căsătoriile sale numeroase. El porunceşte ca succesorii săi să fie bolnăviciosul Eduard, fiul lui Jane Seymour, şi copiii lui Eduard; apoi, Maria Tudor şi moştenitorii acesteia; iar în cele din urmă, bastarda Elisabeth, fiica lui Anne Boleyn. Prin boală, moarte şi intrigi, Eduard, Maria şi Elisabeth s-au succedat toţi trei pe tronul Angliei.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
