Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Terifianta istorie a familiei Sanson – călăii principali ai Franţei timp de două secole

1854

blankDupă Revoluţia franceză din 1789, timp de câţiva ani (între 1789-1794), Franţa a fost îmbăiată în sânge. În cursul perioadei revoluţionare, aproape 4.000 de capete au fost retezate numai în Paris, cu ajutorul ghilotinei. Toţi au fost ghilotinaţi, din toate clasele, de la rege şi regină până la cel mai înfocat revoluţionar. Culmea, însuşi Robespierre, cel mai mare terorist al Revoluţiei franceze, împreună cu alti 7 conducători ai teroarei, au fost executaţi în doar 24 ore, iar alţi 105 urmaşi sau aderenţi ai lor au fost ghiloti­naţi în timp de 3 zile după ghilo­tinarea celor dintâi, punând astfel capăt şi culme dramaticei domnie de teroare.

Cel mai mare călău din acele vremuri a fost Charles Henri Sanson. Sub experta manipulare a ghiloti­nei, acest individ a retezat 1.300 de capete între 10 iunie şi 5 august 1794, care era culmea teroarei. Sanson a avut “cinstea” de a fi retezat cele mai nobile şi mai multe capete ome­neşti.

Familia Sansonilor a ocupat postul de călău timp de 7 generaţii; postul era un fel de moştenire a familiei. Primul călău din familie a fost Charles Sanson, care a ocupat po­stul în 1688, pe vremea regelui Lu­dovic al XIV-lea. Charles era un ofi­ţer în armata franceză, şi să trăgea dintr-o familie nobilă, dar era un tâ­năr sălbatic. El locuia într-o casă veche, din Paris, în formă de turn, în vâr­ful căreia era un fel de stâlp sau roată învârtitoare către care crimi­nalii erau cusuţi cu cuie prin urechi şi chinuiţi câteva zile înainte de execuţie.

Sub vechea monarhie, persoanele acuzate – ade­sea nevino­vate – erau supuse unor torturi dra­conice. Sansonii deveniră vestiţi şi experţi în această dure­roasă mese­rie. Nicolae Sanson, al doilea din familie să ocupe postul de călău, a fost însărcinat de regele Ludovic al XV-lea cu executarea lui Damiens, care încercase, dar nu-i reuşise să-l asasineze. După ce Damiens fu torturat în butuc şi cizme de lemn, călăul i-a făcut mai multe sfâşieri în piele în care se turna ulei şi untură fierbinte. În fine, el fu legat de o roată, şi la fiecare mână şi picior a fost legat câte un cal pentru a-l despica în patru părţi.

Charles Jean Baptiste Sanson, al cincilea din familie, l-a decapitat pe tânărul Chavalier de la Baire cu atâta îndemânare, încât capul a rămas în acelaşi loc câteva momente după ce sabia a trecut şi i-a tăiat grumazul.

La un timp circula legen­da că un anume nobil care îngenunchiase pe eşafod îl întrebă pe San­son, când are de gând să-i retezeze capul. Sanson a răspuns: “S-a şi făcut, monsier. Mişcă-ţi pu­ţin umerii şi vei vedea”. Nobilul şi-a mişcat umerii şi ca­pul său, care era retezat cu câteva momente mai înainte, a căzut la pă­mânt.

În ciuda postului înfiorător pe ca­re îl ocupau, Sansonii erau indivizi foarte distinşi şi umani atât cât meseria le per­mitea. Ei susţineau că legea este brutală şi făceau tot ce puteau pen­tru ameliorarea cruzimilor care nu erau strict necesare.

Charles Henri Sanson, călăul re­voluţiei, era din a 6-a generaţie a familiei sale. Postul i l-a ocupat fiul său, Henri Sanson, care a oficiat în prima parte a secolului al 19-lea în timpul vestitului detectiv Vidocq, şi a fost urmat de fiul său. Prin acest din urmă, familia s-a sfârşit, în partea bărbătească. La 1863 ultimul Sanson a publicat memoriile fami­liei.

Pentru fiecare decapitare sau exe­cuţie, Sansonii primeau o anumită sumă fixă, şi dacă ne gândim că în vremile de atunci scopul legii era să pună câţi mai mulţi oameni la moar­te, venitele lor erau enorme. La un moment dat, familia Sansonilor ocupa cea mai frumoasă casă în mijlocul Pari­sului.

Orgoni Crystal