Iezechiel este personajul principal din Cartea lui Ezechiel din Biblia ebraică. În religiile avraamice (iudaism, creștinism și islamism), Iezechiel este recunoscut ca un profet evreu ce a activat in perioada exilului babilonian. Majoritatea cercetătorilor consideră cartea lui Iezechiel ca fiind autentică; între capitolele cele mai cunoscute din cartea lui Iezechiel, sunt: Viziunea tronului Dumnezeiesc așezat pe heruvimi (cap. 1), Plecarea slavei lui Dumnezeu din Templu (cap. 9-10), Profeția oaselor uscate (cap. 37), Profeția despre Gog și Magog (cap. 38-39), Întoarcerea slavei lui Dumnezeu în Templu (cap. 43).
„În anul 30, în a 5-a zi a lunii a 4-a, mă aflam între robi la râul Chebar, când cerurile s-au deschis şi am văzut lucruri dumnezeieşti. Şi am privit şi iată că un vârtej de vânt venea dinspre miazănoapte; un nor mare, scăldat în lumină şi un fel de foc rotitor în mijlocul căruia strălucea parcă o bucată de metal încins. Şi în mijlocul focului se zăreau patru făpturi, a căror înfăţişare semăna cu cea a omului. Fiecare dintre ele avea patru feţe şi fiecare avea patru aripi. Picioarele lor erau drepte şi talpa picioarelor era ca talpa piciorului unui viţel şi ele scânteiau ca arama încinsă în foc. De sub aripile lor ieşeau mâini de om, în toate patru laturile (…) Şi înfăţişarea lor era asemănătoare cu cea a cărbunilor aprinşi, asemănătoare cu cea a lămpilor. Pe trupul lor alergau flăcări de foc şi din foc scăpărau fulgere (…)
Şi cum priveam aceste făpturi, am văzut lângă ele, pe pămînt, o roată care avea patru feţe. Înfăţişarea şi alcătuirea roţilor aminteau piatra de Tharsis. Ele semănau între ele toate patru, iar înfăţişarea şi alcătuirea lor erau ca şi cum o roată s-ar fi aflat în mijlocul unei roţi. Ele puteau să meargă în toate părţile şi nu se învârteau în timpul mersului. Aveau o lărgime şi o înălţime înfricoşătoare şi erau acoperite de ochi de jur împrejur. Şi când făpturile mergeau, roţile mergeau împreună cu ele; şi când făpturile se ridicau de la pământ, se ridicau şi roţile (…) pentru că spiritul făpturilor sălăşluia în ele.
Deasupra capetelor făpturilor era ceva ca bolta cerului, semănând cu cleştarul care-ţi ia ochii şi era îndreptat în sus deasupra capetelor lor. Sub această boltă aripile lor se ridicau una lîngă alta ; fiecare îşi acoperea trupul cu două aripi şi toate şi-l acopereau la fel. Şi auzeam bătaia aripilor lor, ca vuietul apelor mari (…)
Când mergeau se auzea parcă vuietul unei mari mulţimi, vuietul unei armate, şi când se opreau, aripile se lăsau în jos. Căci atunci când un glas răsuna deasupra boitei care era peste capetele lor, ei se opreau şi îşi lăsau aripile în jos. Şi pe bolta care era peste capetele lor se vedea un tron ca safirul şi pe această asemănare de tron se zărea ceva ca un om aşezat (…) Începând de la ceea ce păreau să fie şoldurile lui şi mai sus se vedeau ca nişte luciri de metal, iar mai jos se vedeau ca nişte flăcări, răspândind de jur împrejur o lumină ca aceea a curcubeului ivindu-se în nori in zilele ploioase“.
Ce-i cu descrierea aceasta? Seamănă cu cea a unui OZN şi a extratereştrilor care însoţeau acel OZN! Foarte interesant e faptul că descrierea de mai sus din această Carte a lui Iezechiel se apropie de cea din misteriosul papirus egiptean Tulli, cel care a fost găsit în 1934, într-un magazin de antichităţi, de către doi fraţi, profesorul Alberto Tulli (directorul Muzeului Egiptean Vatican) şi monseniorul Augusto Tulli. În papirus se vorbeşte despre o serie de viziuni în cer al unor obiecte misterioase observate de faraonul Thutmose I (1504-1459 î.Hr.). Papirusul conţinea multe ştersături în părţile cruciale ale textului; acestea par a fi fost făcute intenţionat, astfel că incidentele să nu fie înţelese prea bine. Iată un fragment din el:
„În anul 22, în a treia lună de iarnă, la ora a şasea a zilei (…) scribii din Casa Vieţii au văzut un cerc de foc care apăruse în văzduh (…) El n-avea cap, suflarea gurii sale avea un miros greu. Trupul său avea cam cinci metri lungime şi cinci metri lăţime. El n-avea glas. Inimile lor (scribilor) se tulburară; ei se aruncară cu faţa la pământ (…) Veniră la faraon (…) să-i spună. Majestatea Sa porunci (…) a fost cercetat (…) tot ceea ce este scris în papirus să se păstreze în Casa Vieţii. Majestatea Sa cugetă la cele întâmplate. După ce trecură câteva zile, aceste lucruri se iviră în văzduh mai multe ca niciodată. Ele străluceau mai puternic decât lumina soarelui şi ajungeau până la marginile celor patru stâlpi ai cerurilor (…) Atotputernice erau cercurile de foc. Armata Faraonului le privea şi el se afla în mijlocul ei. Era după cină. Apoi, aceste cercuri de foc se înălţară mai sus, către sud. Peşti şi păsări căzură din cer. O minune nemaivăzută de la întemeierea ţării. Şi Faraonul ceru să se aducă tămâie, ca să fie pace pe pământ (…) Şi ceea ce se întîmplase fu înscris, din porunca Faraonului, în analele Casei Vieţii (…) oamenii să-şi amintească de-a pururi“.