Pârţul prinţesei Liselotte, cumnata „regelui-Soare”, Ludovic al XIV-lea şi eticheta regală


Am citit o scrisoare pe site-ul Archiveofourown.com, în care sunt descrise nişte evenimente destul de hazlii din secolul al XVII-lea. Din acest material puteţi afla cum gândeau şi cum se comportau familiile regale acum circa 3 secole şi jumătate. E vorba de o scrisoare trimisă de prinţesa Liselotte von der Pfalz surorii sale vitrege. Desigur, n-am să traduc toată scrisoarea, că e extrem de mare, ci am să aleg doar câteva fragmente care mi s-au părut mai amuzante. Însă, înainte de a trece la ea, să explic puţin personajele istorice din această scrisoare. Prinţesa Liselotte von der Pfalz (1652-1722), cunoscută sub numele de Prinţesa palatină Elisabeth Charlotte, îşi povesteşte întâlnirea cu viitorul ei soţ, Philip I de Orleans (1640-1701), fratele  regelui Franţei, Ludovic al XIV-lea. Philip I, cunoscut şi sub numele de „Monsieur”, a fost căsătorit mai întâi cu prinţesa Henrietta a Angliei sau „Minette” (1644-1670), sora regelui englez Charles al II-lea. După moartea soţiei, ducele de Orleans se căsători în 1671 cu Liselotte.

Să-i dăm cuvântul prinţesei Liselotte, care trebuia să sosească în Paris pentru a se căsători cu viitorul soţ, şi să ne amuzăm puţin de situaţiile descrise de tânăra palatină. Vom începe cu momentul în care cei doi soţi se dezbrăcară pentru a-şi petrece prima lor noapte în pat:

“Ei nu mi-au spus că ai fi aşa grasă,” a fost primul lucru pe care Monsieur mi l-a spus.
“Nici ei nu mi-au spus că ai fi şi tu la fel de gras” i-am răspuns şi eu cu voioşie.
“Eu? Dar eu nu sunt gras!” Şi îşi puse mâinile pe piept. Purta multe inele.
“Eşti mai rotofei decât Maiestatea Sa”, am replicat eu.
El îşi potrivi mustaţa cu un deget, nu foarte încruntat şi apoi replică ceva în genul: “Să presupun că nu mă găseşti o persoană prea plăcută?”
“Nu văd ce treabă are plăcutul cu afacerea noastră”, spuse eu.
El râse şi repetă: “Afacerea noastră!”

Adevărul e că nici pe fratele regelui n-o atrăgea atât de mult înfăţişarea lui Liselotte, căci atunci când a văzut-o prima oară, se spune că ar fi spus: „Voi fi capabil să mă culc cu ea vreodată?”

Între timp, în cameră îşi făcu apariţia un prieten de-al lui Monsieur, pe nume Chevalier de Loraine despre care se zvonea că el ar fi otrăvit-o pe prima soţie al lui Phillipe, Minette, ce a murit la doar 26 de ani. Chevalier se pare că era şi iubitul lui Phillipe. Mai departe, Monsieur îi pune prinţesei germane o întrebare foarte indiscretă:

“Eşti virgină, Madame?”
Această întrebare uimitoare aproape că m-a făcut să-mi ies din minţi. Dar mi-am adus aminte de manierele cu care am fost învăţată, de dragul meu Frau von Harling, ca să nu mai aduc aminte de nobilul meu tată, electorul (…)
Aşa că i-am răspuns: “Da, sunt la fel ca şi în momentul naşterii.”
“Ştii că Minette n-a fost virgină” a spus Monsieur.
“Minette,” replică Chevalier “s-a născut experimentată.”

Apoi, urmează o fază foarte amuzantă, care arată că eticheta familiilor nobiliare era doar una de faţadă.

Monsieur se schimbă puţin şi apoi trase un pârţ zgomotos. Cei doi domni, unul îmbrăcat în haine de bal, iar celălalt în haine de culcare, în al căror vene curgea sângele multor regi şi înalţi conducători, se uitau la mine de parcă se aşteptau să leşine. Poate că Minette ar fi leşinat, căci am auzit despre ea că era asemenea unei zâne. Eu nu eram la fel şi nici nu pretind că aş fi ca o zână. Aşa că am tras şi eu un pârţ, pe care îl ţineam politicoasă în mine de când am mâncat pateul de gâscă, iar pârţul meu a fost chiar mai zgomotos decât al lui.

Monsieur a izbucnit în râs. Chevalier m-a privit cu sprâncenele ridicate şi apoi a izbucnit şi el în râs. Dar nu era atât de autentic ca râsul lui Monsieur. El s-a retras elegant spunând: „Cred că mă voi retrage pentru a compune o odă pârţurilor maiestuoase. Noapte bună Monsieur. Noapte bună, doamnă.”


Lasă un comentariu