Incredibil! Acum 1.000 de ani, unii preoţi erau împotriva utilizării furculiţei, considerând-o ca o „insultă adusă lui Dumnezeu”…

Cine nu foloseşte astăzi furculiţa? Furculița, cuvânt ce derivă din diminutivul furcă, este un instrument de masă, fabricat din metale diferite, care la prima apariție și mult timp după aceea, nu avea decât două brațe, ca și furca, de unde și numele; astăzi ea are patru braţe. Furculiţa se fabrică din argint, fier, alamă, inox, plastic, etc.

Prima mențiune despre furculiță datează din anul 995, și anume, în analele venețiene e notat că în toamna acelui an, furculița este introdusă în Veneția de către prințesa bizantină Orgila, sora împăratului din Bizanț, cu ocazia căsătoriei sale cu Pietro Orseolo, un fiu al dogelui Veneției. Deoarece în Veneția se mai mânca cu degetele, prințesa Orgila s-a servit de o furculiță de argint și de o lingură de aur.

Venețienii cunoșteau lingura, însă de furculiță nu știau nimic. După nuntă, aristocratele din Veneția se grăbiră să imite pe prințesă, cu toate că Biserica dezaproba acest obiect și obicei. Unii preoți spuneau că întrebuințarea furculiței era o insultă adusă lui Dumnezeu care, dându-ne degetele, înțelegea să ne folosim de ele. Au mai trecut însă secole până ce furculița a fost introdusă în toată Italia. De abia pe la anul 1355, furculița a fost introdusă în Florența și de aici s-a răspândit în restul Italiei.