
Într-o conferinţă ţinută la Brăila de către cercetătorul român G. Munteanu-Murgoci (la sfârşitul anilor 1920), aflăm o legendă despre uriaşii din Brăila şi fecioara din Igliţa (Igliţa este un fost sat, acum înglobat în Comuna Turcoaia, judeţul Tulcea; lângă Igliţa se află ruinele cetăţii Troesmis).
Se povesteşte că în timpurile de demult, două cete de uriaşi îşi aşezaseră locaşurile lor: unii la Brăila, alţii la Igliţa, unde îşi aveau măreţele lor palate. S-a întâmplat ca un flăcău din Brăila să se îndrăgostească de o fată de la Igliţa. Într-o bună zi, flăcăul s-a dus în peţit la fecioară; dar fata nu a luat în seamă dorinţa flăcăului. Această faptă nesocotită a revoltat toată Brăila; demnitatea cetei de uriaşi era ştirbită, fala cetăţii călcată în picioare.
Flăcăul apucă un bolovan mare şi îl aruncă spre locaşul uriaşilor din Igliţa, ca să le zdrobească palatele, să le şteargă cetatea din faţa pământului. Dar uriaşul bolovan a căzut în faţa Igliţei, peste Dunăre. Fata din Igliţa a luat şi ea o stâncă şi-o aruncă spre brăileni; stânca s-a abătut de la ţintă şi a mers de s-a înfipt în pământ, tocmai în mijlocul bălţii între Brăila şi Măcin. De atunci uriaşii, precum şi oamenii ce de pe urma lor au moştenit pământul, au zis acestei stânci „Piatra fetei”.











