O catastrofă în doar 2,8 zile: cercetătorii prevăd un scenariu înfricoșător în care oamenii ar putea cădea într-o „eră digitală întunecată”
O furtună solară puternică ar putea distruge cea mai mare parte a infrastructurii de sateliţi a planetei în mai puțin de 3 zile (în 2,8 zile), declanșând o reacție în lanț de coliziuni în spațiu și perturbând sistemele de care oamenii se bazează zilnic, avertizează un nou studiu ştiinţific. Studiul arată că numărul tot mai mare de sateliți aflați pe orbita joasă a Pământului a redus drastic timpul pe care operatorii l-ar avea la dispoziție pentru a preveni un dezastru dacă pierd controlul. În 2018, aceștia aveau la dispoziție aproximativ 4 luni pentru a reacționa. Astăzi, această fereastră s-a redus la sub 3 zile.
Orbita joasă a Pământului găzduiește acum aproximativ 14.000 de sateliți, față de aproximativ 4.000 în 2018. Un motiv major pentru această creștere este extinderea rapidă a mega-constelațiilor, în special a Starlink-ului lui Elon Musk. Cu atât de multe obiecte care înconjoară planeta, operatorii de sateliți își ajustează constant orbitele pentru a evita coliziunile. Este un act complex de echilibrare care funcționează bine în condiții normale. În toate mega-constelațiile de pe orbita joasă a Pământului, o „apropiere” – atunci când doi sateliți trec la mai puțin de 1 kilometru unul de celălalt – are loc la fiecare 22 de secunde. Numai pentru Starlink, acest lucru se întâmplă o dată la 11 minute. În medie, fiecare satelit Starlink efectuează 41 de manevre în fiecare an pentru a evita lovirea altor obiecte aflate pe orbită.
Inginerii își fac adesea griji cu privire la situațiile rare care împing sistemele dincolo de limitele lor. Iar noul studiu ştiinţific descrie furtunile solare ca fiind un astfel de risc. Furtunile solare afectează sateliții în două moduri principale. În primul rând, furtunile solare încălzesc atmosfera superioară a Pământului. Acest lucru crește rezistența la înaintare asupra sateliților și face ca pozițiile lor exacte să fie mai greu de prezis. O rezistență mai mare la înaintare obligă sateliții să consume mai mult combustibil pentru a rămâne pe orbită și a efectua manevre suplimentare de evitare. În timpul „furtunii Gannon” din mai 2024, peste jumătate dintre sateliții aflați pe orbita joasă a Pământului au fost nevoiți să utilizeze combustibil pentru a se repoziționa.
Al doilea efect este mai sever. Furtunile solare pot deteriora sistemele de navigație și comunicații de la bordul sateliților. Dacă sateliții nu pot primi comenzi sau nu își pot calcula poziția cu precizie, nu se pot îndepărta de pericol. Combinată cu creșterea rezistenței la înaintare și a incertitudinii, aceasta ar putea duce la coliziuni rapide.
Cel mai grav rezultat este sindromul Kessler – un scenariu în care resturile provenite din coliziuni creează un efect de cascadă, distrugând mai mulți sateliți și făcând părți din spațiu inutilizabile. Propus pentru prima dată de omul de știință NASA Donald Kessler în 1978, acesta descrie un „efect de domino” în spațiu. Un satelit lovește un altul, creând un nor de deşeuri. Aceste resturi lovesc apoi alți 10 sateliți, creând și mai multe deșeuri. În cele din urmă, întreaga regiune din jurul Pământului devine o zonă imensă de deşeuri, ceea ce face imposibilă lansarea de rachete sau întreținerea sateliților pe care îi avem deja. Deși sindromul Kessler durează de obicei decenii până se dezvoltă complet, studiul subliniază cât de repede ar putea scăpa lucrurile de sub control după o furtună solară.
Pentru a explica acest risc, autorii au introdus o nouă măsură numită CRASH (Collision Realization and Significant Harm / Realizarea coliziunii şi daune semnificative). Conform studiului, dacă operatorii de sateliți ar pierde controlul în timpul unei furtuni majore, ar dura doar 2,8 zile pentru ca o coliziune catastrofală să se producă. Această coliziune ar putea declanșa o cascadă de deşeuri, distrugând efectiv întreaga rețea de sateliți. Chiar și o scurtă pană de curent poate fi periculoasă. O pierdere a controlului care durează doar 24 de ore are încă o probabilitate de 30% de a declanșa sindromul Kessler.
Distrugerea sateliţilor la scară largă ar putea perturba GPS-ul, comunicațiile, monitorizarea vremii și navigația. De asemenea, ar putea face anumite orbite inutilizabile din cauza deşeurilor spaţiale și, în cel mai rău caz, ar putea limita sever capacitatea umanității de a explora spațiul cosmic.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
O furtună solară puternică ar putea distruge cea mai mare parte a infrastructurii de sateliţi a planetei în mai puțin de 3 zile (în 2,8 zile), declanșând o reacție în lanț de coliziuni în spațiu și perturbând sistemele de care oamenii se bazează zilnic, avertizează un nou studiu ştiinţific. Studiul arată că numărul tot mai mare de sateliți aflați pe orbita joasă a Pământului a redus drastic timpul pe care operatorii l-ar avea la dispoziție pentru a preveni un dezastru dacă pierd controlul. În 2018, aceștia aveau la dispoziție aproximativ 4 luni pentru a reacționa. Astăzi, această fereastră s-a redus la sub 3 zile.
