Mici secrete despre ceramica de la Cucuteni, veche de 5.000 de ani! Ce civilizaţie trăia atunci în Moldova, Transilvania şi Muntenia?
Era în mai 1884. Pe dealurile molcome dintre Iaşi şi Tg. Frumos, lucrările agricole se aflau în toi. Pe un deal din apropierea unei comune (Dealul Cetăţuia din Comuna Cucuteni), plugul scotea la iveală tot felul de cioburi de oale, ba chiar şi fragmente mai mari. Dealul era semănat cu pietre şi fragmente de olărie Vestea s-a răspândit. Un an mai târziu, poetul Nicolae Beldiceanu era la Cucuteni. Uimit de frumuseţea şi originalitatea ceramicii scoase la lumină, el a întreprins cele dintâi cercetări asupra stratigrafiei locului. Descoperirea l-a fascinat, determinându-l să elaboreze una din primele noastre lucrări de arheologie: „Antichităţile de la Cucuteni”. Însă, mai târziu, nu se mai vorbeşte despre ceramica de la Cucuteni, ci despre cultura tip Cucuteni, din care fac parte vestigiile de acest fel oriunde s-ar afla ele.
Dar, ce se găsesc în aceste oale şi străchini, figurine şi statuete de lut ars şi pictat? Arheologii contemplă cu emoţie aceşti martori modeşti ai vieţii din urmă cu multe milenii. Împreună cu ceramica tip Cucuteni s-au găsit numeroase unelte şi arme de silex, dar şi obiecte de cupru, mai ales podoabe. Toate acestea permit o primă datare: cultura tip Cucuteni s-a format către sfârşitul epocii de piatră. Ea s-a constituit către anii 3600 î.Hr., încheindu-şi existenţa pe teritoriul ţării noastre în jurul anilor 2900 î.Hr.
Vase şi statuete de o formă şi cu o decoraţie identice sau de acelaşi tip (de tip Cucuteni) apar în aceeaşi perioadă pe o arie care cuprinde Moldova, sud-vestul Transilvaniei până către Braşov şi nord-estul Munteniei, apoi urcă spre nord până în Galiţia poloneză, iar spre răsărit se întinde până la Nipru. Centrul de iradiere al acestei culturi a fost identificat în vestul Moldovei, între Siret şi Carpaţi.
Unitatea modului de producere a ceramicii indică faptul că pe teritoriul respectiv trăia în urmă cu 4.500-5.500 de ani o populaţie cu o identitate inconfundabilă. Ceramica de Cucuteni formează singurul indiciu – dar un indiciu sigur, probat material, al existenţei unei întregi populaţii de odinioară. O populaţie care avea caracterele sale, felul său de a-şi clădi locuinţele, felul său de a şi le împodobi, de a cultiva pământul, de a creşte animale, de a vorbi, de a se îmbrăca, de a făuri arme şi podoabe. Civilizaţia nu ajunsese încă la invenţia epocală a roţii olarului. Aflăm aceasta întrucât ceramica de Cucuteni e modelată fără ajutorul acestui preţios instrument. Rotunjimea perfectă a vaselor, supleţea liniei lor, netezimea interioară şi exterioară au fost obţinute prin folosirea unor instrumente de lemn, os, lut ars.
Iată câteva caracteristici ale caramicii cucuteniene:
* Printre tipurile de vase au fost inventariate străchini, castroane, cupe cu picior, amfore, cratere, vase bitronconice, suporturi cilindrice, vase cu corp sferic şi picior cilindric înalt, chiupuri mari pentru provizii şi apă – cu capace din aceeaşi ceramică.
* Înălţimea vaselor merge de la 1 centimetru la câţiva centimetri. În cazul vaselor mici, grosimea pereţilor oscilează între 1 şi 2 milimetri.
* După modelare, vasele erau uscate încet, probabil la umbră. Decorarea în relief prin incizii, caneluri sau serii de gropițe, caracteristică începuturilor culturii Cucuteni, se efectua înainte de uscare.
* Pentru pictarea vaselor, erau folosite culori minerale, anume alb, roșu, negru. Pictura se executa cu mâna, niciodată cu ajutorul tiparelor.
* Motivele pictate sunt liniare, curbe, spirale, în combinaţii decorative. Pe unele tipuri de vase apar şi animale – mamifere şi păsări, toate văzute din profil. Vasele pictate erau apoi arse în cuptoare, folosindu-se arderea zisă oxidantă, în care pătrunderea aerului în camera de ardere era permisă. În urma acestui procedeu, ceramica se colora în cărămiziu, brun sau roșcat.
* Statuetele tip Cucuteni reprezintă oameni și animale. Primele sunt adevărate păpuși, având în majoritate 20-25 cm. Una singura a avut circa 30 cm, în schimb multe nu ating 3 cm.
* Statuetele în formă de animale reprezintă mai ales cornute, dar şi câini, lupi, mistreţi. Ele au dimensiunea unor bibelouri.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Era în mai 1884. Pe dealurile molcome dintre Iaşi şi Tg. Frumos, lucrările agricole se aflau în toi. Pe un deal din apropierea unei comune (Dealul Cetăţuia din Comuna Cucuteni), plugul scotea la iveală tot felul de cioburi de oale, ba chiar şi fragmente mai mari. Dealul era semănat cu pietre şi fragmente de olărie Vestea s-a răspândit. Un an mai târziu, poetul Nicolae Beldiceanu era la Cucuteni. Uimit de frumuseţea şi originalitatea ceramicii scoase la lumină, el a întreprins cele dintâi cercetări asupra stratigrafiei locului. Descoperirea l-a fascinat, determinându-l să elaboreze una din primele noastre lucrări de arheologie: „Antichităţile de la Cucuteni”. Însă, mai târziu, nu se mai vorbeşte despre ceramica de la Cucuteni, ci despre cultura tip Cucuteni, din care fac parte vestigiile de acest fel oriunde s-ar afla ele.
