„Membrele fantomă”, dovada existenţei corpului eteric. De ce n-ar putea, astfel, exista şi fantome?
Ar putea „membrele fantomă” să fie de fapt continuarea corpurilor noastre eterice, astrale sau spirituale? Dar, de fapt, ce reprezintă un „membru fantomă”? Este simţirea pe care mulţi oameni o au, după ce şi-au pierdut o mână sau un picior. Mulţi dintre ei chiar pot simţi prezenţa membrului lor pierdut acolo, unii dintre ei experimentând chiar dureri!
Ştiinţa medicală modernă pretinde că a găsit răspunsul pentru acest fenomen. Oamenii de ştiinţă cred că trauma pierderii unui membru afectează cortexul senzitiv al creierului, cel care ne dă imaginea trupului nostru. Adică, membru fantomă este rezultatul unei tulbărări a rădăcinilor spinale ale nervilor. Desigur, ei uită faptul că există pacienţi care s-au născut fără o mână sau fără un picior şi au aceleaşi senzaţii. Şi la ei e vorba de o traumă, atât timp cât s-au născut aşa!? După câte observaţi, ştiinţa medicală nu e în stare să-şi ducă logica până la capăt…
Neurologul George Riddock, care a studiat fenomenul mai bine, ne relatează de cazul unui om care avea piciorul amputat de la genunchi, de la vârsta de 14 ani. 20 de ani mai târziu, senzaţia de membru fantomă i-a rămas. Omul pretindea că îşi putea îndoi şi întinde membrul său lipsă. Atunci când mergea cu piciorul său artificial, el putea face diferenţieri între diverse obiecte, printre care beţe de chibrit, butoane sau alte obiecte mici. Fără conexiuni nervoase, simţul tactil îi funcţiona! Ştiinţa medicală cum mai explică asta!?
Uneori, piciorul său lipsă îl mânca şi întotdeauna avea senzaţia de a se scărpina. Putea, de asemenea, să facă previziuni ale vremii! Dacă urma să plouă, îşi simţea călcâiul lipsă de parcă era scufundat în apă.
Un alt pacient care avea amputat o mână, îşi putea roti ciotul de mână către umărul său, astfel încât el îşi putea simţi mâna-fantomă cum îi trecea prin piept.
Sunt lucruri pe care ştiinţa medicală nu le poate explica prin cortexul senzitiv al creierului şi asta pentru că ştiinţa refuză să ia în considerare posibilitatea existenţei trupurilor eterice, astrale sau spirituale. Dar, desigur, ştiinţa ştie cel mai bine! Cum să nu…
De aceea, stau şi mă întreb: dacă pacienţii care-şi pierd o mână sau un picior, pot să simtă prezenţa unui membru fantomă, de ce n-ar putea exista la fel, în mod asemănător, o „fantomă întreagă”, atunci când tot corpul a murit? Şi dacă o mână fantomă poate trece prin pieptul unui om, atunci fantomele ar putea trece prin pereţi, nu-i aşa?
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Ar putea „membrele fantomă” să fie de fapt continuarea corpurilor noastre eterice, astrale sau spirituale? Dar, de fapt, ce reprezintă un „membru fantomă”? Este simţirea pe care mulţi oameni o au, după ce şi-au pierdut o mână sau un picior. Mulţi dintre ei chiar pot simţi prezenţa membrului lor pierdut acolo, unii dintre ei experimentând chiar dureri!
