Lucifer ar fi vrut să-şi creeze o lume proprie, pe o planetă pe care Dumnezeu a distrus-o în final – susţin unele lucrări esoterice

Conform unor lucrări esoterice, Lucifer, cunoscând planul de creaţie divină, nu a mai ascultat de Dumnezeu şi a cerut independenţă, considerându-se şi el dumnezeu. Pentru a atrage de partea sa şi alţi îngeri, el le-a prezentat tentaţiile lumii fizice, pe care dorea să o construiască.

În acest scop, după desprinderea planetelor Marte şi Jupiter din Soare, el a vrut să-şi construiască o planetă în care să-şi pună în aplicare propriul său plan de creaţie. În urma marii bătălii a îngerilor, Lucifer şi îngerii ce l-au urmat au fost înfrânţi, iar planeta pe care el urma să o formeze, a fost distrusă. După acest moment, Dumnezeu a hotărât expulzarea lui Lucifer şi a îngerilor ce l-au sprijinit, pe planeta care era în procesul de formare, Pământul.

Planeta distrusă de Dumnezeu, pe care Lucifer voia să-şi creeze propria sa lume, ar fi avut diametrul de 2.700 km. Explozia acestei planete este amintită şi în legendele antice elene, care arată că Phaeton a fost distrusă de Zeus, pentru a nu tulbura, prin însăşi existenţa ei, echilibrul sistemului solar. Deşi nicăieri nu este făcută o localizare temporală exactă a evenimentelor respective, în multe alte scrieri vechi se aminteşte despre luptele cereşti.

Ce planetă a fost distrusă, conform acestor lucrări esoterice? Conform vechilor sumerieni, Pământul ar fi de fapt o planetă mai mare, numită Tiamat din vechime, fiind mult mai îndepărtată de Soare în vechime. Tiamat a fost lovită de o altă planetă mai mare (Nibiru / Marduk), mutând-o din orbita sa iniţială (situată între Marte şi Jupiter) în orbita iniţială a Pământului, creând Luna şi centura de asteroizi.