La începutul anilor 1900, maşinile electrice au fost ucise de „Rockefeller şi asociaţii”, pentru că le ameninţau profiturile din industria petrolului
La începutul anilor 1900, vehiculele electrice (EV) nu erau un concept marginal sau futurist, ci făceau deja parte din viața de zi cu zi. Reprezentau aproximativ o treime din totalul vehiculelor de pe drumurile americane. Departamentul de Poliție din New York folosea dube de patrulare electrice, iar Serviciul Poștal al SUA opera camioane de livrare electrice. Locuitorii bogați ai orașelor aveau încărcătoare acasă, iar taxiurile electrice erau comune în locuri precum New York și Londra. Se pare că mașinile electrice erau deosebit de populare în rândul femeilor.
În 1899, inventatoarea și pilotul de curse belgian Camille Jenatzy a stabilit un record de viteză terestră de peste 100 km/h într-un vehicul electric numit La Jamais Contente, mai rapid decât orice mașină pe benzină a vremii.
Evident, vehiculele electrice nu au fost un eșec. Ele însă au reprezentat o amenințare pentru profiturile din petrol. Această amenințare a fost simţită de John D. Rockefeller, fondatorul lui Standard Oil și unul dintre cei mai bogați oameni din istorie. Imperiul lui Rockefeller a fost construit pe controlul petrolului, mai întâi prin kerosen pentru lămpi, apoi prin benzină pentru vehicule. Mașina electrică nu avea nevoie de produsul său, iar acest lucru o făcea periculoasă. În loc să concureze pe o piață echitabilă, Rockefeller și puternica elită industrială din jurul său au modelat lumea pentru a asigura dominația benzinei. Nu au scos în afara legii vehiculele electrice, ci au orchestrat învechirea lor prin proiectarea unei lumi în care acestea nu ar putea supraviețui.
Infrastructura de benzină a fost puternic finanțată și extinsă. Benzinăriile au apărut în toată țara, în timp ce nu a existat niciodată niciun efort pentru infrastructura de încărcare electrică. Între timp, motorul cu ardere internă s-a îmbunătățit rapid, susținut de producători auto precum Henry Ford, al cărui Model T era ieftin, puternic și funcționa pe benzină. Prin transformarea mașinilor pe benzină la prețuri accesibile și prin integrarea benzinei în logistica și infrastructura națională, vehiculele electrice au fost încet-încet eliminate – nu pentru că ar fi fost inferioare, ci pentru că sistemul din jurul lor era înclinat în mod deliberat împotriva lor.
Războiul corporatist împotriva electrificării nu s-a oprit la mașinile personale. La mijlocul secolului al XX-lea, General Motors, Standard Oil of California, Firestone și alte companii au fost condamnate în instanță pentru demontarea sistemelor de tramvaie electrice în zeci de orașe americane. Au scos din uz transportul public electric eficient și l-au înlocuit cu autobuze mari consumatoare de benzină, vehicule de pe urma cărora au profitat. Aceasta nu e o teorie, ci un fapt documentat.
În mod similar, când Nikola Tesla a încercat să construiască un sistem de transmitere wireless a energiei electrice (energie electrică gratuită sau cu cost redus), finanțatorul J.P. Morgan și-a retras sprijinul, întrebând, se pare, „Unde punem contorul?”. Nu era vorba că tehnologia ar fi eșuat, pur și simplu nu servea modelului de afaceri.
Rockefeller nu a acționat singur, ci a întruchipat mentalitatea: dacă ceva îți amenință profitul, nu îl depășești cu inovație – îl îngropi. Povestea vehiculelor electrice nu este una a progresului tehnologic natural; este o poveste a suprimării deliberate. Imperiul petrolier avea nevoie de o lume dependentă de benzină și a construit una – în timp ce reducea la tăcere sau discredita orice îi stătea în cale. Vehiculele electrice nu au fost prea timpurii. Au fost șterse de oameni care riscau să piardă totul dacă lumea alegea o cale mai curată și mai liberă.
Disputa de astăzi conform căreia vehiculele electrice reprezintă o nouă soluție îndrăzneață la problemele vechi este înșelătoare. Ele existau deja. Am pierdut peste un secol de transport mai curat, aer mai curat și mai multă independență energetică, nu din întâmplare, ci pentru că lăcomia a zdrobit inovația. Ceea ce este promovat drept „viitor” era deja trecut.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
La începutul anilor 1900, vehiculele electrice (EV) nu erau un concept marginal sau futurist, ci făceau deja parte din viața de zi cu zi. Reprezentau aproximativ o treime din totalul vehiculelor de pe drumurile americane. Departamentul de Poliție din New York folosea dube de patrulare electrice, iar Serviciul Poștal al SUA opera camioane de livrare electrice. Locuitorii bogați ai orașelor aveau încărcătoare acasă, iar taxiurile electrice erau comune în locuri precum New York și Londra. Se pare că mașinile electrice erau deosebit de populare în rândul femeilor.
