Jules Verne, unul dintre cei mai fertili visători de totdeauna, spusese odată acum 150 de ani că „tot ce e în stare să imagineze un om, alți oameni vor fi în stare să înfăptuiască”. Numit fantast, atunci când s-a efectuat prima aselenizare, lumea s-a grăbit să recitească, după o sută de ani, cartea „De la Pământ la Lună” (1865) a lui Jules Verne, și să se întrebe ce înseamnă de fapt un fantast, într-atât se potriveau multe detalii din zborul echipei personajului Barbicane cu amănuntele zborului echipei lui Neil Armstrong (1969).
Dar, nu doar atât şi-a imaginat Jules Verne… În romanul său, „Castelul din Carpați”, Jules Verne îşi imaginează o instalație care seamănă cu televiziunea, iar în memorabila sa anticipație „O zi din viaţa unui ziarist american în anul 2889” (1889), eroul „își zărește soția într-o oglindă telefonică, în ciuda distanței uriașe care-i desparte” sau contemplă imagini din Paris în „oglinda unui fonotelefon”. Sună a Skype sau WhatsApp din zilele noastre, cu ajutorul calculatorului sau a smartphone-ului.
„Cum s-a trezit, Francis Bennett pune deci în funcţiune fonotelefotul, ale cărui fire duc până la palatul său de pe Champs-Elysees. Telefonul îmbinat cu telefotul: încă o cucerire a epocii noastre! Dacă transmiterea vorbirii cu ajutorul curenţilor electrici e cunoscută de multă vreme, transmiterea imaginii este foarte recentă. O descoperire preţioasă – şi Francis Bennett îl binecuvântează pe inventator când îşi zăreşte soţia reflectată într-o oglindă telefotică – în ciuda distanţei uriaşe care-i desparte”.