Denumirea de „bestia din Exmoor” a fost dată în primăvara anului 1983 unui animal de pradă care a ucis o oaie a lui Eric Ley din South Molton, din Devonshire, Anglia. În următoarele două luni şi jumătate Ley a pierdut o sută de oi. Ucigaşul nu ataca prada pe la spate, cum fac lupii şi vulpile, ci le sfâşia gâtlejul.
Fiara din Exmoor a fost descrisă de aceia care au pretins că au văzut-o ca o pisică uriaşă, neagră, lungă de opt picioare, măsurată de la vârful botului la coadă. Alţi martori oculari – cam unul din cinci – s-au referit la o felină asemănătoare pumei, cafenie sau cafeniu-deschis la culoare. În câteva rânduri au fost zărite împreună două feline gigantice, una neagră, iar celaltă cafenie. Un număr mai mic de martori oculari au relatat că au văzut nişte animale mari asemănătoare unor câini neobişnuiţi.
Apariţiile „bestiei” datează încă din anul 1970, dar ele s-au impus atenţiei populare numai după prăpădul provocat la ferma lui Ley. La începutul lunii mai Marina Regală Britanică a debarcat în zonă, iar ziarul Daily Express din Londra a oferit un premiu de o mie de lire aceluia care va omorî bestia. Puşcaşi de elită ai marinei s-au pitit pe dealuri, iar unii din aceştia au afirmat că au zărit „un animal negru, puternic”, dar nu au izbutit să-l prindă direct în vizor, pentru a-l împuşca. Fiara sau fiarele au rămas ascunse însă îndată ce soldaţii au fost retraşi, atacurile au reînceput.
Un martor ocular, naturalistul Trevor Beer, originar din partea locului, a declarat că a văzut o fiară în vara anului 1984, pe când stătea la pândă ca să urmărească păsări, într-o zonă unde fuseseră găsite carcase de căprioare. El a scris: „Am văzut apărând din tufişuri capul şi umerii unui animal mare. Mi s-a părut că era de culoare neagră şi că semăna cu o vidră. Aceasta a fost prima mea impresie, pe care nu o voi uita niciodată, căci animalul avea capul mare şi lucios, cu urechi mici. Ochii erau de un verde-gălbui limpede… în timp ce mă privea ţintă mi-am dat seama că avea umeri largi, picioarele din faţă erau puternice, iar pieptul era lat; deodată s-a întors şi a plecat, dispărând printre copaci. Sunt sigur că era neagră cum este cărbunele, avea un trup şi coadă lungi; cred că trupul măsura patru picioare şi jumătate în lungime, iar umerii cam două picioare în lăţime”.
Beer a urmărit fiara până la liziera pădurii. El îşi amintea: „Alerga ca un ogar. Picioarele din faţă rămâneau în urmă, între picioarele de la spate, care la rândul lor se întindeau mult înainte, până sub capul său rotund, apoi le împingea în urmă, făcând loc picioarelor din faţă să se întindă mult înainte, în timp ce galopa… Era o privelişte splendidă! Un animal frumos, puternic, o panteră neagră, a fost primul meu gând”.
Daily Telegraph din Londra scria, într-un articol publicat în ianuarie 1992, că un număr de persoane care trăiesc în ţinuturile sălbatice din sud-vestul Angliei, văzuseră fiara fiarelor. Teoriile cu privire la aceste fiare sălbatice variază de la greşeală de interpretare (pisicile erau de fapt câini) şi până la paranormal (fiinţele sunt intruşi proveniţi dintr-o altă realitate). Prima ipoteză avansată de oficialităţi, dar nesusţinută de nimeni altcineva, a fost aproape total abandonată. Explicaţia conservatoare, folosită cel mai des, susţine că martorii oculari au supraapreciat dimensiunile fiarelor, care de fapt erau animale domestice sălbăticite. Alte teorii susţin că un mic număr de puma, care fuseseră crescute de iubitorii de animale, fuseseră lăsate în libertate şi hălăduiau prin ţinuturile sălbatice din vestul Angliei. O altă teorie extravagantă, lansată de dr. Francis, însă respinsă de toată lumea, avansează ideea că feline uriaşe trăiesc în Anglia încă din vremurile preistorice.
Ceea ce complică această problemă este faptul că pisici uriaşe au fost semnalate în toate insulele britanice. Singura felină nedomestică a cărei existenţă e recunoscută oficial este felis silvestris, o pisică sălbatică de dimensiuni mici, care trăieşte în regiunile muntoase, inaccesibile, din nordul Angliei şi Scoţiei.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Denumirea de „bestia din Exmoor” a fost dată în primăvara anului 1983 unui animal de pradă care a ucis o oaie a lui Eric Ley din South Molton, din Devonshire, Anglia. În următoarele două luni şi jumătate Ley a pierdut o sută de oi. Ucigaşul nu ataca prada pe la spate, cum fac lupii şi vulpile, ci le sfâşia gâtlejul.
