Fiecare celulă umană conţine în ea însăşi o bandă dublă, lată de numai 10 molecule, dar lungă de circa 1,80 metri, în care se află codificată întreaga informaţie genetică necesară pentru „construcţia” persoanei respective. Fiecare celulă vie de pe planetă are o versiune a acestei benzi, dar versiunile din celulele umane sunt cele mai complexe, purtând un mesaj codificat de circa 3 miliarde de caractere. Aceste caractere cuprind instrucţiunile moştenite care permit celulelor să se organizeze în tiparele necesare creării fiecărei fiinţe umane.
Oamenii de ştiinţă au observat că aceste miliarde de caractere par a avea tipare relaţionale extrem de complexe şi o structură profundă ce aminteşte de cea a limbajului uman. Această idee a fost confirmată de analiza statistică. Dar genialul biolog de la Cambridge, Francis Crick, a fost cel care a descifrat codul, descoperind dubla elice a moleculei de ADN care le-a adus lui şi colegului său, James Watson, premiul Nobel şi a pus bazele medicinei genetice moderne.
Se pare că Crick a descoperit structura ADN-ului în vreme ce se afla într-o stare alterată de conştiinţă, în urma unei doze de LSD. Dar, halucinogenele erau utilizate în cadrul tehnicilor de atingere a unor stări de conştiinţă şi a unor realităţi superioare încă de pe vremea antichităţii.
Mai interesant este însă faptul că mai târziu Crick a publicat o carte intitulată „Life Itself: Its Origin and Nature” („Viaţa însăşi: originile şi natura ei”), în care susţinea că structura complexă a moleculei de ADN nu poate fi rezultatul întâmplării. Crick este de părere că Universul conţine codificate în sine însuşi mesaje despre originile sale – şi ale noastre – mesaje înscrise acolo pentru ca noi să le putem descifra atunci când vom fi atins un nivel suficient de evoluat al inteligenţei.
