Cercetătorii au descoperit o intervenție chirurgicală avansată din epoca fierului, efectuată în urmă cu 2.500 de ani
Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Novosibirsk (NSU) au descoperit dovezi convingătoare ale unei proceduri chirurgicale extrem de sofisticate, efectuate acum aproximativ 2.500 de ani pe o femeie din cultura Pazyryk. Folosind imagistica avansată prin tomografie computerizată (CT), oamenii de știință au identificat urmele unei intervenții chirurgicale complexe de reconstrucție a maxilarului, care pune la îndoială înțelegerea actuală a medicinei antice din epoca fierului. Descoperirea a fost făcută în timpul unui studiu detaliat al unui craniu recuperat din cimitirul Upper Kaljin-2 de pe Platoul Ukok din Republica Altai. Situl funerar aparține culturii Pazyryk, o civilizație din epoca scitică, cunoscută pentru mormintele sale „înghețate” remarcabil de bine conservate, datând din secolele VI-III î.Hr.
Examinarea a fost efectuată la Laboratorul de Medicină Nucleară și Inovatoare al Universității Naționale de Stat din Carolina de Nord, folosind un scaner CT Philips MX 16. Tehnologia le-a permis cercetătorilor să îndepărteze digital țesutul moale conservat care anterior ascundea structurile osoase ale craniului. Potrivit lui Vladimir Kanygin, șeful laboratorului, imagistica CT a acționat ca o „mașină a timpului”, permițând acces nedistructiv la detalii anatomice ascunse timp de milenii. Scanarea a produs 551 de secțiuni ultra-subțiri (grosime de 0,75 mm), generând o reconstrucție 3D precisă a craniului pentru o analiză antropologică și medicală completă.
Rezultatele au fost extraordinare. Imaginile CT au relevat că femeia suferise o leziune craniană semnificativă în timpul vieții. Osul temporal drept prezenta o fractură prin depresiune de aproximativ 6-8 milimetri. Cel mai critic aspect a fost că trauma i-a distrus articulația temporomandibulară dreaptă (ATM), deplasând maxilarul și rupând ligamente. O astfel de rană ar fi lăsat-o incapabilă să mestece sau să vorbească corect. Fără intervenție medicală, supraviețuirea ar fi fost puțin probabilă. Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit dovezi incontestabile ale unei intervenții chirurgicale. Două canale osoase înguste, perforate cu precizie – fiecare cu diametrul de aproximativ 1,5 mm – au fost găsite intersectându-se în unghi drept în zona articulației. Un canal trecea prin capul maxilarului inferior, iar celălalt prin procesul zigomatic al osului temporal. În jurul acestor găuri, creșterea osoasă în formă de inel indica vindecarea, dovedind că procedura a fost efectuată cât timp femeia era în viață.
Și mai remarcabil este faptul că în interiorul canalelor au fost găsite urme de material organic elastic – posibil păr de cal sau tendon de animal. Acest material a funcționat probabil ca o ligatură chirurgicală primitivă, stabilizând articulația și acționând efectiv ca o formă timpurie de fixare protetică. Precizia chirurgicală a fost uimitoare. Intervenţia a fost lină și controlată, iar remodelarea osoasă a arătat că pacientul a supraviețuit suficient de mult timp pentru ca o vindecare semnificativă să aibă loc. O confirmare suplimentară a supraviețuirii sale a venit din asimetria dentară. Partea stângă a maxilarului prezenta uzură severă, molari ciobiți și modificări inflamatorii în jurul rădăcinilor – semne clare ale suprasolicitării prelungite. Între timp, partea dreaptă, rănită, prezenta o conservare relativ mai bună. Acest model sugerează că, deși articulația reconstruită a funcționat, masticația pe partea afectată a rămas probabil dureroasă. Constatările reprezintă ceea ce ar putea fi primul caz documentat în literatura științifică de reconstrucție a articulației temporomandibulare efectuată în antichitate.
Deși circumstanțele exacte ale rănii inițiale rămân necunoscute, cercetătorii speculează că ar fi putut fi cauzată de o cădere de pe un cal sau de la înălțime. Ceea ce este clar este că toată comunitatea ei nu a abandonat-o după o traumă gravă. În schimb, medicii din antichitate au efectuat o operație complexă din punct de vedere tehnic, care i-a restabilit funcțiile esențiale – vorbirea și alimentația – și i-a prelungit viața. Această descoperire ne schimbă semnificativ înțelegerea asupra medicinei siberiene antice. Departe de a fi primitivi, poporul Pazyryk a demonstrat inovații chirurgicale, cunoștințe anatomice și abilități tehnice care rivalizau cu alte civilizații antice avansate.
Femeia s-a adaptat prin mutarea majorității sarcinii pe partea stângă pentru o perioadă extinsă – posibil luni sau chiar ani. Experții estimează că femeia avea între 25 și 30 de ani în momentul morții, ceea ce reprezenta o vârstă matură pentru epoca ei.
Cimitirul Upper Kaljin-2 a fost descoperit în 1994 de arheologul Vyacheslav Molodin pe îndepărtatul Platou Ukok. Situl include mai multe kurgane (movile funerare) de dimensiuni reduse, dintre care două au fost nemodificate și au scos la iveală artefacte excepțional de bine conservate. Înmormântarea femeii a fost neobișnuită. Spre deosebire de alte morminte din Pazyryk pline cu obiecte funerare, mormântul ei nu conținea obiecte semnificative, cu excepția unei peruci tradiționale tipice femeilor din Pazyryk.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Novosibirsk (NSU) au descoperit dovezi convingătoare ale unei proceduri chirurgicale extrem de sofisticate, efectuate acum aproximativ 2.500 de ani pe o femeie din cultura Pazyryk. Folosind imagistica avansată prin tomografie computerizată (CT), oamenii de știință au identificat urmele unei intervenții chirurgicale complexe de reconstrucție a maxilarului, care pune la îndoială înțelegerea actuală a medicinei antice din epoca fierului. Descoperirea a fost făcută în timpul unui studiu detaliat al unui craniu recuperat din cimitirul Upper Kaljin-2 de pe Platoul Ukok din Republica Altai. Situl funerar aparține culturii Pazyryk, o civilizație din epoca scitică, cunoscută pentru mormintele sale „înghețate” remarcabil de bine conservate, datând din secolele VI-III î.Hr.
