Ce se ascunde sub „Cascada sângeroasă” din Antarctica? „Rămăşiţele giganţilor care şi-au găsit sfârşitul acolo” – crede un cercetător
Antarctica a fost întotdeauna un loc pe care noi, muritorii de rând, nu-l putem atinge, nu-l putem înțelege cu adevărat și poate că nici nu suntem meniți să o putem face. La marginea ghețarului Taylor, există un loc unde gheața sângerează. Fenomenul este cunoscut sub numele de „Cascada sângeroasă”, un torent purpuriu care se revarsă în liniștea albă – o infiltrație constantă și continuă. Explicația oficială este simplă: apa prinsă sub ghețar este bogată în fier și, când iese la suprafață, oxigenul o înroșește.
Dar, dacă privești mai adânc, narațiunea oficială începe să scârţâie. Pentru cercetători precum Roger Spurr și alții ca el, care resping miturile științei tradiționale, „Cascada sângeroasă” nu este un truc chimic, ci un avertisment. În urmă cu milioane de ani, înainte ca orice catastrofă să transforme planeta, Antarctica era luxuriantă, verde și plină de viață. Sub ghețari au fost găsite păduri fosilizate, rămășițe ale unei perioade în care râurile curgeau acolo unde acum a mai rămas doar o liniște înghețată. Dacă aici a existat viață, înfloritoare și complexă, ce altceva se află sub greutatea zdrobitoare a mileniilor? Ce se întâmplă dacă lucrurile îngropate sub ghețarul Taylor nu sunt microbi, ci ceva mult mai mare, ceva ce nu ar trebui să dezgropăm?
Spurr și alții susțin că modelele din formațiunile înconjurătoare nu sunt deloc aleatorii. Ele arată ca niște secțiuni transversale biologice ale tendoanelor, structuri asemănătoare valvelor, chiar și rețele de fibre fosilizate care reflectă ceea ce vedem în interiorul organismelor vii. Ce se întâmplă dacă gheața nu stă pe stâncă, ci pe rămășițele fosilizate ale unor creaturi vaste, poate chiar umanoide, al căror sânge curgea odinioară prin vene mai mari decât râurile noastre? Dacă ar fi adevărat, infiltrațiile roșii care se revarsă s-ar putea să nu fie deloc oxid de fier, ci sângerarea lentă a unui sistem circulator pietrificat, inima unui gigant care se scurge la suprafață.
Ar însemna că a existat o vreme înaintea noastră când Pământul aparținea altcuiva, ceva titanic, șters de un cataclism antic. Mituri din fiecare colț al lumii vorbesc despre asta, Nefilimii din Geneza, urmașii căzuți ai zeilor și muritorilor; Anunnakii din Sumer, ființe de o statură imposibilă; povești despre giganți înecați de inundații, oasele lor ascunse de pământul care se mișcă. Poate că gheața Antarcticii a fost mormântul lor, pecetluit într-o clipă de o catastrofă pe care nu o putem înțelege. O schimbare a polilor, un impact cosmic sau un război între puteri mai vechi decât specia noastră, câmpul lor final de luptă fiind înghețat sub Polul Sud.
Dacă acest lucru este adevărat, implicațiile sunt uluitoare și sunt exact genul de adevăruri pe care guvernele, oamenii de știință și alţii au toate motivele să le îngroape. Tratatul Antarcticii blochează strict continentul de la explorarea independentă. NASA, Armata Americană și grupurile de cercetare multinaționale au investit resurse nespuse în cartografierea regiunii cu radar care penetrează pământul, însă cantități uriașe din datele lor rămân clasificate. Explicația publică este întotdeauna ambalată într-un limbaj sigur, precum „cercetare climatică”, sau „sisteme acvatice subglaciare”, dar dacă ar găsi ceva inexplicabil sub gheață, credeți că ne-ar spune? Dacă oamenii de știință ar testa lichidul roșu fără a filtra datele incomode, dacă ar căuta semnături de hemoglobină sau fragmente de ADN, ar putea găsi dovezi ale vieții care nu se potrivesc nicăieri în arborele nostru evolutiv. Ar putea găsi ceva enorm, ceva construit din carne și oase, conservat sub ghețar încă dinainte ca lumea să existe așa cum o știm.
Poate că într-o zi ghețarul se va prăbuși complet, iar ceea ce doarme sub el va fi expus la lumina zilei. Poate că vom vedea titanii, rămășițele monstruoase ale unei epoci în care ființe mai mari decât orice cunoaștem au traversat o lume cu totul diferită. Sau poate că nu ni se va permite niciodată acel moment.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Antarctica a fost întotdeauna un loc pe care noi, muritorii de rând, nu-l putem atinge, nu-l putem înțelege cu adevărat și poate că nici nu suntem meniți să o putem face. La marginea ghețarului Taylor, există un loc unde gheața sângerează. Fenomenul este cunoscut sub numele de „Cascada sângeroasă”, un torent purpuriu care se revarsă în liniștea albă – o infiltrație constantă și continuă. Explicația oficială este simplă: apa prinsă sub ghețar este bogată în fier și, când iese la suprafață, oxigenul o înroșește.
