Casa ororilor a lui Ed Gein, unul dintre cei mai sadici criminali din lume

Ne aducem cu toţii aminte de filme care au devenit legendă, precum American Psycho, Tăcerea mieilor, Masacrul din Texas sau Psycho, acesta din urmă fiind capodopera lui Alfred Hitchcock. Ei bine, titlurile citate mai sus s-au bazat, în majoritatea lor, pe fapte reale: psihoze de tot felul, tulburări psihice, traume suferite în copilărie, antropofagie, sadism şi debranşarea de la o realitate impusă cu forţa. Cel mai surprinzător lucru din aceste filme horror este, fără îndoială, faptul că toate sunt inspirate de personalitatea banală, aproape vulgară a unui tâmplar fragil şi cu o inteligenţă redusă, care a trăit în America profundă a secolului XX. Numele său era Edward Gein, cel care şi-a transformat grajdul într-un adevărat sanctuar al ororilor.

Copilăria criminalului

Gein s-a născut pe data de 27 august 1906 într-o zonă agricolă, Plainfield, statul Wisconsin, un cătun liniştit din vestul american. Puţini dintre locuitorii acelei populaţii nu prea numeroase şi-ar fi putut imagina pe-atunci că, din rândul lor, urma să răsară una dintre cele mai monstruoase figuri criminale din întreaga istorie.

Nu se poate spune că familia lui Edward se încadra în viaţa tipică din acea mică localitate. Tatăl său, un alcoolic incorigibil, se certa în mod constant cu mama sa, o femeie austeră şi cu o viaţă strict religioasă. Bătăile şi certurile au destrămat un cămin condamnat la tragedie. Printre ţipete şi teroare, cei doi soţi au mai avut timp să conceapă şi doi urmaşi, Henry şi Edward. Acesta din urmă nu a fost pe măsura aşteptărilor Augustei, o mamă care, ca să fim sinceri, şi-ar fi dorit o fetiţă, nu un băiat. Lui Henry i s-a permis să crească normal, în schimb Edward a fost supus, încă de la naştere, gusturilor mamei sale. Îmbrăcat şi tratat ca şi o fetiţă încă de mic, Gein a suportat cu stoicism excesiva protecţie pe care i-o arăta excentrica sa mamă. Timp de mai mulţi ani, familia Gein a rămas aproape izolată de vecinii săi, care au fost mereu străini de incidentele din ciudata fermă.

Într-o noapte, tatăl a murit subit, în timp ce se distra la una din petrecerile sale obişnuite. Acest fapt a provocat mai multă uşurare decât durere familiei, iar soţia lui a căpătat, în fine, suficientă libertate pentru a prelua cu autoritate controlul fiilor săi. Edward era preferatul ei, dar ceilalţi nici nu observau cât de mult de schimbase. Cu o constituţie fizică normală, trăsături morfologice la fel de normale, singura necunoscută a acestui copil era inteligenţa sa, cu toate că atitudinea dominantă a mamei sale a împiedicat orice dezvoltare în acest sens.

Îndoctrinarea criminalului de către mama sa

Încă de tânăr a fost îndoctrinat cu principiile pe care mama sa Augusta i le repeta zi de zi. Fraze ca „să nu faci dragoste înainte de căsătorie, că este păcat”, „nu bea, că este păcat”, „nu ieşi cu fete, că este păcat” erau repetate în mod constant în casa familiei Gein şi întotdeauna îi erau adresate lui Edward. În final, această atmosferă insuportabilă a produs în copil o reacţie psihopatologică, în care dominant era un complex oedipian accentuat.

Edward a terminat prin a se îndrăgosti de mama sa. Nu vedea nimic dincolo de rotunjimile Augustei şi nici nu avea contact cu oamenii din Plainfield. Nimeni nu a fost în stare să se înţeleagă cu acel copil timid şi rezervat, care acum, la peste treizeci de ani, începuse să obţină ceva venituri din muncile sporadice de tâmplar.

Moartea fratelui său şi a mamei sale a produs o schimbare majoră în viaţa lui Edward

În anul 1944, fratele său Henry a murit în circumstanţe ciudate, ceea ce îl făcea pe Edward singurul moştenitor al bunurilor familiale. Un an mai târziu, Augusta murea şi ea în urma unui infarct, iar Edward a rămas singur şi speriat. Avea doar un grajd, care urma să servească drept lăcaş pentru atrocităţile despre care mama sa îl învăţase că se întâmplă doar în lumea exterioară. Ce putea să facă? Întregul său univers se învârtise, în toţi cei treizeci şi nouă de ani de viaţă, în jurul figurii mamei sale. În acel moment, mintea sa a început să plăsmuiască imagini defensive, care îl puneau în legătură directă cu spiritul matern. De fiecare dată când avea vreo problemă, fantoma mamei sale venea pentru a-l sfătui şi pentru a-l conduce pe drumul cel bun.

În fiecare noapte, imaginea Augustei venea pentru a-l înveli mai bine în patul său şi pentru a-i da un sărut de noapte bună, iar în felul acesta Edward Gein a depăşit primele luni de absenţă maternă, a ajuns chiar să blocheze cu scândură şi cuie camera mamei sale, pentru ca aceasta să rămână neschimbată, aşa cum era când ea încă mai trăia. Dar Edward avea nevoie de mai mult decât grija mamei sale.

Edward suferea de schizofrenie avansată, în care se împleteau două personalităţi diferite, una de bărbat şi alta de femeie, iar dualitatea chinuia sufletul acelui om tulburat. Mama sa, poate chiar mai dezechilibrată mintal decât el, îi distrusese lumea interioară şi acum aceasta era necontrolată ca şi demonii din mintea sa.

Criminalul doreşte să se facă femeie

Într-o zi, Gein a văzut un reportaj despre primele operaţii de schimbare a genului, protagonistă fiind Christine Jorgersen, o tânără care se arăta extrem de fericită de noua sa imagine feminină. Gein a căscat ochii mai larg ca niciodată. În sfârşit se găsea în faţa unei soluţii pentru problema sa: de ce să nu fie femeie? Unicul inconvenient era că, victimă a propriei nesiguranţe, era incapabil să stabilească raţional cum ar putea acest lucru să-i îmbunătăţească situaţia.

Nimeni nu trebuia să ştie care erau gusturile sale erotice, trebuia să facă totul singur şi în secret şi pentru asta a dezvoltat un sistem propriu, care să îi permită să fie femeie de fiecare dată când vroia. A studiat cărţi de anatomie umană şi, timp de mai multe luni, s-a pregătit temeinic, a citit până la saturaţie tot felul de manuale şi enciclopedii legate de corpul uman. Când s-a simţit pregătit, şi-a pus în mişcare planul macabru pentru a atinge atât de dorita fericire.

Criminalul a dezgropat şi a disecat un cadavru…

Totul s-a întâmplat odată cu moartea unei vecine foarte iubite în satul Plainfield. Vestea a ajuns la urechile lui Edward, care a simţit cum se aprinde în el o luminiţă. Doamna în cauză a fost îngropată într-un cimitir local, însoţită de părerile de rău ale vecinilor săi. În timpul nopţii, o umbră insignifiantă aluneca printre pietrele de mormânt, căutându-şi prima pradă. Era Edward, care, foarte agitat din la fel de rece ca şi inima sa… cauza circumstanţelor, nu a întârziat să se arunce pe mormântul care adăpostea corpul atât de dorit de el. Cu nerăbdare, a dat la o parte piatra de mormânt şi a scormonit până a dat de sicriu. Odată deschis sicriul, a scos corpul şi, cu o oarecare dificultate, l-a târât pe câmp până la furgoneta sa marca Ford, pe care o cumpărase recent.

Se pare că în această acţiune de profanare a fost ajutat de un prieten ciudat numit Gus, cu aceleaşi înclinaţii ca şi Edward. Cei doi necrofili şi-au petrecut cea mai mare parte din noapte făcând disecţia sărmanei femei. În fine, Gein dăduse frâu liber firei sale bolnave şi nu avea să fie oprit decât câţiva ani mai târziu.

…apoi a trecut la mâncarea de cadavre

De la necrofilie a trecut la necrofagie, mâncând o bună parte din corpurile pe care le fura din morminte. Acestea erau întotdeauna femei şi, dacă era posibil, trebuiau să semene puţin cu mama, de care-i era atât de dor.

În acei ani, a schimbat, în mod vizibil, decoraţiunile din hambar, înclinaţia sa către lucru manual şi bricolaj i-a permis să confecţioneze tot felul de mici ustensile domestice, iar ceea ce nu era devorat se transforma în piese decorative. Tot materialul disponibil era valorificat pentru a crea veioze frumoase, cu abajururi din piele de om. De asemenea, spătarele scaunelor şi pernuţele canapelei au fost tapiţate cu piele de om mort. Craniile aveau diverse funcţii, unele dintre ele au fost tăiate în jumătate şi folosite ca recipiente sau scrumiere, altele au rămas intacte, fiind puse pe coloanele care susţineau patul în care dormea Edward.

Criminalul purta măşti umane confecţionate din piele de om…

De asemenea, a desenat o linie vestimentară specială, în care se remarcau o curea ţintuită cu sfârcuri umane şi un fel de vestă confecţionată din partea din faţă a corpului femeiesc. Această haină putea fi folosită ca şorţ sau vestă şi o purta doar în nopţile cu lună plină, moment în care Gein se excita până la limite nebănuite. Se pare că luna exercita o anumită influenţă asupra minţii bolnave a lui Ed, care şi-a mai fabricat nişte măşti umane, provenind de la cadavre de femei. Totul se completa cu peruci autentice, oase de diverse dimensiuni. Aceasta era, de fapt, metoda specială folosită de Ed Gein pentru a se transforma în femeie sau, mai bine spus, era modalitatea prin care acest bărbat demonstra mamei sale că el încă îi asculta sfaturile, chiar dacă era moartă. Mai devreme sau mai târziu, inevitabilul urma să se întâmple şi aceasta a fost data de 8 decembrie 1954.

Primul omor

Ed vizita, în mod frecvent, taverna satului, unde stăpâna, Mary Hogan, îşi servea clienţii; Gein era unul dintre acei clienţi care beau bere fără să stea prea mult de vorbă. Când ajungea la bar, cerea o halbă şi, cu ea, se aşeza în capătul sălii, de unde o privea fix pe proprietară, o femeie care semăna, din punct de vedere fizic, cu Augusta, mama lui Ed. În acea zi, un fermier s-a oprit la localul familiei Hogan dornic să-şi ude gâtul şi a observat îngrozit că o dâră de sânge păta podeaua tavernei. Iar Mary nu era de găsit. Localnicul s-a dus repede la poliţie pentru a povesti ce văzuse. Şeriful a ajuns la locul faptei şi a constatat că nu fusese atinsă casa cu bani şi că singurul lucru care lipsea din tavernă era patroana sa. Nici măcar medicii legişti nu au reuşit să stabilească o relaţie de cauză – efect şi, curând, acea întâmplare stranie avea să fie uitată.

După cum vă puteţi imagina, Ed Gein a comis primul său omor. Nu-i mai era suficientă carnea putredă a morţilor, acum începea să experimenteze cu carnea proaspătă şi gustoasă care, în plus, îi oferea o piele mai consistentă şi de mai bună calitate.

Cum îşi diseca victimele…

Cert este faptul că, de-a lungul anilor în care a acţionat, nu a reuşit să omoare prea multă lume. S-au putut confirma doar două crime şi s-a afirmat că ar avea legătură cu alte trei dispariţii. Următoarea crimă confirmată a avut loc pe data de 16 noiembrie 1957. În acest caz era vorba despre patroana magazinului de fierărie, Bernice Worden. Evident că şi aceasta îi semăna mamei lui Ed. Tâmplarul a venit la magazinul ei cu scopul de a cumpăra antigel. Avea la el vechea sa puşcă de vânătoare, dar nu se gândea la vreo crimă; cu toate acestea, imaginea doamnei Worden şi aparenta ei singurătate l-au excitat atât de tare pe Ed, încât a împuşcat-o în cap, pentru ca imediat să o târască până la furgoneta Ford şi, de acolo, s-o ducă în hambarul său. Odată ajuns, acolo a atârnat-o ca pe un animal în abator şi, după ce a decapitat-o, i-a secţionat vintrele. A lucrat ca un măcelar expert: a golit corpul şi a curăţat intestinele cu minuţiozitate.

Din fericire, aceasta a fost ultima sa victimă, având în vedere că poliţia, alertată de către vecini, a sosit îndată la fierărie, unde a descoperit că ultimul client fusese Ed Gein. Şeriful a reacţionat repede şi, împreună cu oamenii săi, s-a prezentat la hambarul lui Ed. Când au intrat, au fost şocaţi de imaginea dantescă din hambar: cadavrul doamnei Worden era atârnat de glezne, cu măruntaiele scoase. Au început să descopere cu oroare prin casă tot felul de resturi umane şi piesele de decor pe care le-am menţionat puţin mai devreme. Specialiştii au determinat faptul că acele ţeste, oase, organe disecate şi piese confecţionate din piele umană proveneau de la vreo cincisprezece cadavre.

Prinderea şi condamnarea criminalului

Ed asista liniştit la cercetările poliţiei, nu s-a opus şi s-a limitat doar să surâdă sarcastic, răspunzând întrebărilor cu fraze absurde şi fără înţeles, în anul 1958, autorităţile au decis că Ed Gein este bolnav psihic şi că nu putea fi judecat. În consecinţă, a fost internat într-o instituţie de boli mintale până în 1968, cînd a fost judecat pentru cele două crime, căci comportamentul său din sanatoriul de boli psihice a fost exemplar. A murit pe 26 iulie 1984 din cauza unei insuficienţe respiratorii. Medicii săi au spus despre el că a fost un pacient model.

Apropos, casa lui Ed Gein a fost incendiată de către vecinii din Plainfield la câteva luni după capturarea sa, pentru ca locul să nu se transforme într-o atracţie de circ. În zilele noastre, există numeroase fan-cluburi Ed Gein, care fac schimb de glume în care idolul lor este personaj principal, de exemplu: „Ştii de ce Ed dă la maximum căldura în hambarul său? Pentru ca mobilei sale să nu i se facă pielea de găină.”

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.