Profesorul Darren Gibson şi prietenul său Stuart Thomson împingeau plini de abnegaţie la pedalele bicicletelor încercând să urce un deal. La un moment dat, pe profesor l-a lovit un trăsnet şi l-a aruncat din şa la vreo 10 metri de lângă drum. Pentru câteva secunde lumina m-a orbit, povesteşte Stuart. După aceea l-am văzut pe Darren care era căzut pe o parte. Hainele îi erau rupte, iar el era ars. Eram sigur că a murit.
Turiştii englezi Julie şi Paul Atkins le-au sărit în ajutor. Ei au încercat să-i facă lui Darren masaj cardiac şi au reuşit să-l readucă la viaţă. O femeie ciudată, cu o Biblie în mână, încerca să-i îndepărteze de trupul rănit de trăsnet. Ea spunea: Lăsaţi-l în pace. Nu puteţi să faceţi nimic. El este cu Dumnezeu acum.
A fost groaznic, îşi aminteşte Stuart. Darren, în stare de inconştienţă (stomacul, pieptul, gâtul, umerii, şoldurile erau arse), a fost transportat cu elicopterul la cel mai apropiat spital, la Toulousse, unde medicii i-au spus lui Stuart să se pregătească pentru ce este mai rău. Însă Darren şi-a recăpătat cunoştinţa cinci zile mai târziu. Acum Darren încearcă să înveţe să meargă din nou cu ajutorul prietenei sale.
Nu-mi amintesc cum m-a lovit trăsnetul, spune el. Primele mele amintiri sunt de atunci de când m-am trezit în spital, cinci zile mai târziu. Le sunt recunoscător medicilor francezi şi perechii engleze care mi-au salvat viaţa. Dacă nu erau ei, nu aş mai fi fost acum aici.
Medicul a explicat că prin corpul lui Darren într-o secundă a trecut atâta energie cita i-ar trebui unui mic oraş pentru a se alimenta două ore.