Anglia, 26 decembrie 1980, Pădurea Rendlesham: un militar american a observat un OZN la pământ, l-a atins şi apoi a obţinut un mesaj misterios pentru omenire
La sfârșitul anului 1980, în Ajunul Crăciunului, lumini inexplicabile au apărut pe cerul de deasupra pădurii Rendlesham (Suffolk, Anglia). Evenimentele au avut loc chiar în afara bazei Woodbridge a Forţelor Aeriene Britanice (RAF), folosită pe atunci de Forțele Aeriene ale Statelor Unite (USAF). Mulți oameni, am putea spune zeci, aparținând USAF, au fost martori la aceste evenimente stranii timp de două sau trei zile. Această particularitate este tocmai ceea ce întărește credibilitatea acestui incident, întrucât mulți martori au atestat cele întâmplate, nu doar martori civili, ci și martori militari.
Pădurea Rendlesham cuprinde aproximativ 9 km pătraţi de teren, fiind situată în la aproximativ 13 km est de orașul Ipswich. Pe atunci, în zona de la nord de pădure existau două baze militare, care erau ocupate de USAF. Pe 26 decembrie 1980, în jurul orei 3 dimineața, o patrulă de securitate a raportat lumini ciudate în apropierea Porții de Est a RAF Woodbridge. Cei prezenți au crezut inițial că luminile raportate erau un avion doborât; cu toate acestea, după ce au intrat în pădure pentru a investiga, unii dintre ei au văzut lumini mișcându-se printre copaci și au putut, de asemenea, să vadă lumina emisă de un obiect mai mare, care a fost ulterior identificat ca un OZN.
Unul dintre soldații prezenți în acea noapte în pădure, pe nume James W. Penniston, a dat peste o navă de origine necunoscută, după cum a povestit el; nava se afla la suprafață și staţionară, așa că sergentul Penniston nu a ezitat să se apropie de ea. Câteva minute mai târziu, când Penniston se afla lângă obiect, s-a hotărât să-l atingă. Penniston a simțit o senzație de căldură după ce a intrat în contact cu obiectul și a văzut și o serie de simboluri, pe care le-a scris pe corp. Ceva timp mai târziu, Penniston avea să-și dea seama că nu asta era tot ce se întâmplase și avea să găsească și un mesaj întipărit în mintea lui. Se presupune că nava s-a înălțat după această scurtă întâlnire, iar Penniston a putut apoi observa trenul de aterizare triunghiular al obiectului, care a lăsat trei urme în pământ, care au rămas vizibile până a doua zi.
Ceva mai târziu, în 1984, Penniston a suferit o regresie hipnotică și, din câte își amintea, a afirmat că nava pe care a întâlnit-o venise din viitor și că era ocupată de călători în timp și nu de extratereștri, așa cum presupuseseră mulți. Trebuie menționat că acest incident nu apare în copiile rapoartelor sergentului, pe care probabil le-a înaintat superiorilor săi.
În dimineața zilei de 26 decembrie, poliția locală a fost chemată la locul presupusei întâlniri dintre Penniston și OZN-ul necunoscut și a găsit aceleași urme pe care sergentul le-a susținut că au fost lăsate de trenul de aterizare triunghiular al ambarcațiunii. Poliția a raportat că urmele ar fi putut fi cauzate de un animal. Localnicii au raportat, de asemenea, că animalele lor de la fermă au manifestat un comportament ciudat în acea noapte.
Urmele trenului de aterizare ale presupusului OZN
Unii aviatori de la baza aeriană au susținut însă că au văzut un obiect metalic conic suspendat într-o ceață galbenă deasupra copacilor, cu un cerc albastru pulsatoriu. Presupusul obiect părea conștient de prezența avioanelor și s-a îndepărtat de ele, au spus aviatorii, așa că au decis să-l urmărească și să-l vâneze. Aviatorii au descris că s-au simțit uimiți pe măsură ce se apropiau de obiect. Se crede că aceste persoane au fost interogate, amenințate și obligate să semneze documente prin care au jurat să păstreze tăcerea. Unii chiar au spus că au fost forțați să semneze un document care afirma că OZN-ul era un far. Cu toate acestea, în 2008, locotenent-colonelul Halt a declarat într-un interviu acordat CNN că, până în acea zi, nu a fost posibilă declasificarea informațiilor despre incident.
Penniston a avut o carieră solidă în USAF, alăturându-se pentru prima dată în 1973, la vârsta de 18 ani, iar după antrenamentul de bază a fost recrutat în Garda de Elită a Comandamentului Aerian Strategic (SAC). În 1980, a fost repartizat la Aripa Tactică de Vânătoare și la Escadrila Poliției de Securitate de la Baza Forțelor Aeriene Bentwaters. Acolo a avut strania sa întâlnire. De-a lungul carierei sale, a fost decorat cu 27 de onoruri militare, pe lângă faptul că a primit o scrisoare de mulțumire din partea președintelui. S-a retras în 1993.
Evenimentul la care a fost martor este cunoscut pe scară largă sub numele de Afacerea Rendlesham. Aproximativ 30 de ani mai târziu, Penniston a vorbit în fața unui public de aproximativ 300 de persoane și a dezvăluit câteva informații nepublicate anterior. Când Penniston a atins nava necunoscută cu 30 de ani mai devreme, a avut un fel de descărcare telepatică directă în mintea sa. Imagini cu unu și zero, imagini în mintea lui, care nu au dispărut până când nu le-a notat mai târziu acasă, într-un blocnotes pe care îl avea la vremea respectivă.
Era un fel de cod binar. Experții cred că nu există un limbaj mai universal sau mai ușor de înțeles (între ființe care vorbesc limbi diferite) decât matematica și, prin urmare, ar fi probabil ca, dacă o civilizație extraterestră ar încerca să comunice cu umanitatea, ar putea folosi numere. Penniston nu a dezvăluit niciodată aceste informații, însă spune că, după incident, a continuat să viseze despre el, în special despre mesajul pe care îl primise în cod binar.
Fragmente din mesajul in cod binar al lui Penniston
Nu s-a obosit niciodată să încerce să-l descifreze din cauza cunoștințelor sale limitate despre subiect, așa că în octombrie 2010 a încredințat 6 pagini cu numerele de un și zero scrise de mână unui programator, în speranța că acestea vor putea fi traduse într-o propoziție cu sens. Programatorul a transcris tot codul binar pe computerul său și, după efectuarea unei conversii simple, a obținut următoarele:
Explorarea Umanității
52°09´42.532? N
13° 13´12.69? V
CONTINUĂ)
PENTRU PLANETARA AVAN (CE)
Mesajul include și coordonate corespunzătoare unei insule antice, acum scufundate. Insula se numește Brazil și, conform legendelor celtice antice, a fost casa unei civilizații cu mii de ani înaintea timpului său. Denumirea originală a insulei era Breasail, adică „Insula Beatitudinii”, locuită exclusiv de femei tinere şi frumoase, senzuale. Se povesteşte că doar câţiva privilegiaţi reuşiseră să debarce pe insulă şi au crezut că ajunseseră în rai, iar plăcerile carnale le luaseră minţile făcându-i să uite de familii şi patrie. Căutând pe Google Maps coordonatele indicate în mesaj, s-a găsit această locație:
Locaţia insulei antice „dispărute” Brazil
Adesea, pe fundul mării puțin adânc, se pot observa rămășițe sau elevații care ar putea sugera că o insulă antică a existat acolo cu multe secole în urmă; totuși, în acest caz, nu se pot găsi dovezi în acest sens. Dar, acele coordonate ar putea fi altceva: o bază extraterestră submarină ascunsă?
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
La sfârșitul anului 1980, în Ajunul Crăciunului, lumini inexplicabile au apărut pe cerul de deasupra pădurii Rendlesham (Suffolk, Anglia). Evenimentele au avut loc chiar în afara bazei Woodbridge a Forţelor Aeriene Britanice (RAF), folosită pe atunci de Forțele Aeriene ale Statelor Unite (USAF). Mulți oameni, am putea spune zeci, aparținând USAF, au fost martori la aceste evenimente stranii timp de două sau trei zile. Această particularitate este tocmai ceea ce întărește credibilitatea acestui incident, întrucât mulți martori au atestat cele întâmplate, nu doar martori civili, ci și martori militari.
