Un mare secret al Universului: gravitaţia scade odată cu creşterea vibraţiei şi invers!

Distanța între electroni și nucleu este foarte mare comparativ cu dimensiunea electronilor și a nucleului; iar în nucleu la fel, distanța între nucleoni este foarte mare comparativ cu dimensiunea lor. Deci, distanța între toate elementele care formează un atom este mult mai mare decât dimensiunea lor (electroni, protoni, neutroni, etc.). Înseamnă că există spații mari goale între aceste particule care formează un atom; practic, omul ar trebui să-l vezi aproape invizibil ținând cont că n-ai cum vedea o particulă de dimensiunea unui electron. Însă noi avem impresia că obiectele sunt solide, palpabile, opace, etc.

La dimensiuni mai înalte, soliditatea lucrurilor pe care o percepem la vibrația joasă din 3D o simțim din ce în ce mai mică, pe măsură ce vibrația devine mai mare. În planurile vibraționale superioare începi să vezi mai mult energia oamenilor și a obiectelor decât masa lor. De aceea se spune că devenim corpuri de lumină în 5D. În 3D, densitatea materiei/energiei este mare, forța întunericului, care are proprietatea de a-ți contracta spațiul conștiinței, este mare; la fel și gravitația este ridicată.

Gravitația este dată de vibrația planului de manifestare. Cu cât este mai joasă vibrația, cu atât gravitația este mai mare. Cu cât vibrația este mai înaltă, cu atât gravitația în acea zonă va fi mai mică.

Gravitația ține materia unită. Cu cât vibrația este mai joasă cu atât mai dens energetic este acel plan vibrațional. Putem intui ușor că tehnologia antigravitației are la bază acest principiu: pentru a produce efectul de antigravitație trebuie mărită foarte mult vibrația în zona în care vrei să-l produci.

Antigravitația – bazată pe principiul electrogravitației – a fost discutată în mod deschis în comunitatea științifică internațională până în anul 1956, după care cercetările au devenit brusc în totalitate secretizate. După acea dată nu au mai apărut niciun fel de studii științifice pe această temă.