Fosforul confundat cu „piatra filosofală” a alchimiştilor
La Hamburg, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, Hennig Brandt, un fost soldat, care practicase şi medicina, a devenit un pasionat alchimist. În timpul experimentelor pe care le-a făcut în vederea obţinerii „elixirului vieţii” şi a „pietrei filosofale” a făcut o descoperire care îl situează la loc de cinste în galeria personalităţilor din lumea chimiei. În 1669, prin fierberea urinei umane a obţinut o substanţă moale, care licărea în întuneric, răspândind o lumină rece. Crezând că a creat „piatra” aducătoare de bogăţie, a ţinut secretă descoperirea sa, iar substanţei obţinute i-a spus „fosfor”, adică „purtător de lumină”.
Mai târziu el şi-a vândut descoperirea lui Daniel Kraft, pe 200 de taleri. Kraft i-a prezentat substanţa regelui englez Carol al II-lea, căruia i-a demonstrat că un decigram de fosfor poate ucide un om. În acest fel, acest nou element a căpătat o primă utilizare – aceea de otravă. În 1774, la o sută de ani de la descoperirea făcută de Brandt, chimistul suedez G. Gahn a susţinut că fosforul este un constituent al oaselor, iar un an mai târziu, chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele (1742-1786) l-a izolat din oase, printr-o metodă care se foloseşte şi astăzi.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
La Hamburg, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, Hennig Brandt, un fost soldat, care practicase şi medicina, a devenit un pasionat alchimist. În timpul experimentelor pe care le-a făcut în vederea obţinerii „elixirului vieţii” şi a „pietrei filosofale” a făcut o descoperire care îl situează la loc de cinste în galeria personalităţilor din lumea chimiei. În 1669, prin fierberea urinei umane a obţinut o substanţă moale, care licărea în întuneric, răspândind o lumină rece. Crezând că a creat „piatra” aducătoare de bogăţie, a ţinut secretă descoperirea sa, iar substanţei obţinute i-a spus „fosfor”, adică „purtător de lumină”.
