Un cercetător a petrecut 5 ani pentru a scrie o carte care explică de ce informația stă la baza acestui Univers. Aproape nimeni nu a citit-o...

**Imagine:** generată de **Nano Banana 2**

James Gleick este un scriitor științific care și-a petrecut cariera scriind cărți pe teme pe care majoritatea scriitorilor nu le-ar încerca. În 2011, a publicat „The Information: A History, a Theory, a Flood” („Informația: o istorie, o teorie, un potop”). Are aproximativ 525 de pagini. Este una dintre cele mai ambițioase lucrări de scriere științifică din ultimele două decenii. A fost recenzată cu respect, citată pe scară largă și în mare parte necitită. Cartea face trei lucruri simultan.

În primul rând, este o istorie. Gleick urmărește modul în care ființele umane au gândit și au transmis informații de la tobele vorbitoare africane prin alfabet, tipar, telegraf, telefon, computer și Internet. Fiecare mediu nou a schimbat ceea ce era considerat informație și ceea ce oamenii puteau face cu ea. Istoria în sine este o demonstrație a faptului că tehnologiile informaționale remodelează gândirea în moduri pe care inventatorii lor nu le-au prevăzut niciodată.

În al doilea rând, este o explicație a teoriei informației a lui Claude Shannon, publicată în 1948 și care, în mod discret, a pus bazele lumii moderne. Shannon a demonstrat că informația poate fi măsurată matematic, că este distinctă de sens și că respectă legi la fel de fiabile ca legile termodinamicii. Teoria sa a făcut posibilă fiecare tehnologie digitală care a urmat. Gleick explică teoria în proză pe care oricine o poate urma, păstrându-i în același timp profunzimea reală.

În al treilea rând, și aici cartea devine interesantă, ea susține că informația nu este doar o caracteristică a sistemelor noastre de comunicare. Este o caracteristică a realității în sine. Genele sunt purtătoare de informații. Stările cuantice sunt purtătoare de informații. Universul, la nivelul său cel mai profund, ar putea fi mai bine descris ca procesare a informațiilor decât ca materie în mișcare. Fizicieni precum John Wheeler au susținut că realitatea este fundamental informațională. Gleick analizează dovezile și implicațiile.

Cartea conține capitole despre Charles Babbage, Ada Lovelace, Alan Turing, Shannon, Richard Dawkins, despre Jorge Luis Borges şi bibliotecile infinite sau Kurt Gödel (și supraîncărcarea informațională modernă). Fiecare capitol este independent. Împreună, ele formează un argument conform căruia informația este substratul comun care stă la baza biologiei, fizicii, informaticii, culturii și conștiinței.

Aşadar, informația nu este doar ceea ce circulă prin rețelele noastre. Probabil că din informaţie suntem alcătuiți noi, reţelele și Universul.