O teorie înfricoşătoare: oglinzile realizate înainte de 1880 puteau arăta oameni morți, spirite sau dimensiuni alternative?

Înainte de a intra în subiectul propriu-zis, citez de la începutul unui videoclip YouTube: „În aproape orice fotografie realizată în interiorul unei locuințe înainte de anul 1880, veți observa ceva ciudat dacă priviți cu atenție. Oglinzile sunt acoperite, nu doar în noaptea unei înmormântări, nu doar în perioada de doliu, ci în fiecare noapte. De la St. Petersburg la Boston, de la marile case din Viena până la cele mai mici case din fermele americane, familiile urmau același ritual de seară. Înainte ca lămpile să fie stinse, înainte ca să fie trimiși la culcare copiii, înainte ca stăpânul familiei să încuie ușile, cineva mergea din cameră în cameră și acoperea fiecare suprafață reflectorizantă pe care o găsea. Oglinzi, argint lustruit, sticla întunecată a ușilor de dulap, chiar și vasele cu apă stătătoare erau golite sau întoarse cu fața în jos. Și abia atunci familia mergea la culcare. Istoricii de astăzi vă vor spune că aceasta era o superstiție. Vă vor spune că era un obicei de doliu practicat doar atunci când cineva din casă murea, pentru a împiedica sufletul defunctului să rămână prins în sticlă. Dar fotografiile nu mint. Jurnalele nu mint. Manualele de gospodărie, tipărite în sute de mii de exemplare în Europa și cele două Americi în secolele XVIII și XIX, nu mint. Acesta nu era un ritual de doliu. Era o practică de fiecare seară. Și a încetat aproape peste noapte, între anii 1878 și 1884. În mai puțin de 6 ani, o tradiție neîntreruptă care dăinuise timp de cel puțin 400 de ani a dispărut din lumea modernă. Oglinzile au rămas neacoperite. Iar în decursul unei singure generații, aproape nimeni dintre cei în viață nu-și mai amintea de ce se oboseau bunicii lor să facă asta. Dar întrebarea rămâne: de ce se temeau că ar putea vedea?”

Pe Internet a apărut o teorie înfricoşătoare, şi anume că oglinzile realizate înainte de anul 1880 (aşa numitele „oglinzi din Tartaria” sau „oglinzi victoriene”) ar putea arăta oameni morți, spirite sau dimensiuni alternative. Această teorie a câștigat teren masiv pe platforme precum TikTok  sau YouTube, susţinându-se faptul că s-a schimbat formula realizării oglinzilor, undeva la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru a ascunde adevărul despre spirite şi lumile paralele. Totuşi, cercetătorii spun că nu există dovezi istorice sau științifice care să susțină aceste afirmații paranormale.

Teoria susține că înainte de anii 1880, oglinzile erau fabricate folosind o formulă specială – adesea implicând mercur sau tehnici unice de argintare – care acționa ca o fereastră către lumea spiritelor sau către diferite cronologii. Apoi, s-ar fi schimbat în mod intenționat modul în care erau fabricate oglinzile, pentru a împiedica omenirea să vadă morții sau să acceseze „tehnologia pierdută”. Teoria indică frecvent tradiții istorice – cum ar fi acoperirea oglinzilor atunci când cineva moare – ca dovadă că oglinzile posedă puterea de a captura suflete.

Adevărul, din punct de vedere istoric, este următorul: într-adevăr, procesul de fabricație a oglinzilor s-a schimbat drastic în secolul al XIX-lea, din motive de sănătate și economice (spun cercetătorii). Adică, înainte de mijlocul anilor 1800, oglinzile erau acoperite cu un amestec de mercur și staniu, procesul eliberând vapori de mercur extrem de toxici. Astfel, muncitorii din fabrici sufereau intoxicații severe cu mercur. Însă, în 1835, chimistul german Justus von Liebig a inventat procesul chimic de argintare, care aplica un strat subțire de argint metalic pe sticlă folosind nitrat de argint. Această nouă metodă era mai ieftină, mai sigură și producea o reflexie mult mai luminoasă și mai precisă. A fost nevoie de câteva decenii pentru ca metoda de argintare, mai sigură, să înlocuiască complet la nivel global oglinzile cu mercur, ceea ce se aliniază perfect cu cronologia de la sfârșitul secolului al XIX-lea vizată de teoria mai sus menţionată.