Telescopul spaţial James Webb a descoperit apă semigrea pe o exoplanetă situată la 700 de ani-lumină distanţă faţă de noi
O semnătură chimică rară a fost detectată în atmosfera unei lumi extraterestre aflate la aproximativ 700 de ani-lumină distanță, grație Telescopului Spațial James Webb (JWST). Cercetătorii au identificat apă semigrea (HDO) pe exoplaneta WASP-39b. Vestea vine în contextul în care astronomii continuă să utilizeze un instrument revoluționr în infraroșu de pe JWST, pentru a sonda atmosfere îndepărtate, inaugurând o nouă eră în cercetarea exoplanetelor. Deși telescopul explorează în mod curent cele mai vechi ere ale Universului, este din ce în ce mai mult însărcinat cu o căutare a apei – cerința fundamentală pentru apariția vieții așa cum o cunoaștem.
Totuși, echipa din spatele acestui ultim studiu nu a căutat doar apa standard (H2O). Ei au căutat izotopi specifici ai apei. Aceștia sunt variante diverse ale moleculei de apă care diferă prin numărul de neutroni. Apa semigrea, cunoscută chimic sub numele de HDO, este în esență o moleculă standard de apă cu o ușoară modificare. Unul dintre cei doi atomi de hidrogen ai săi este un izotop al deuteriului, făcut puțin mai greu prin adăugarea unui neutron, în timp ce celălalt atom de hidrogen menține un singur proton și un electron standard. Prin determinarea raportului deuteriu-hidrogen (D/H) din apa din atmosfera planetei WASP-39b, cercetătorii pot deduce detalii critice despre formarea planetei.
Cercetătorii au comparat modelele atmosferice predefinite cu datele reale JWST, luând în considerare variabile precum temperatura, acoperirea cu nori, opacitatea atmosferică și abundențele moleculare. Rezultatele au indicat că raportul D/H dedus pentru WASP-39b este semnificativ crescut în comparație cu giganții gazoși ai sistemului solar. Acest raport ridicat ar putea fi determinat de un proces cunoscut sub numele de evadare atmosferică. Deoarece apa mai grea are o greutate moleculară puțin mai mare, este mai puțin probabil să scape în spațiu decât apa obișnuită. Moleculele mai ușoare se infiltrează adesea din corpuri mai mici, puternic iradiate, cărora le lipsește atracția gravitațională pentru a le reține.
Având în vedere că WASP-39b este o planetă gigantă gazoasă fierbinte, cu gravitație redusă, este logic că ar putea să-și elibereze apa obișnuită destul de rapid. Amestecarea atmosferică și reacțiile chimice determinate de lumină ar fi putut, de asemenea, contribui la raportul observat. Alternativ, raportul ridicat ar putea sugera un istoric diferit al formării. WASP-39b s-ar fi putut forma în zonele mai reci și mai îndepărtate ale sistemului său stelar, moștenind material bogat în apă.
Este esențial de menționat că WASP-39b în sine nu este un candidat pentru viață. Având temperaturi de 1.000 de grade Celsius, este un mediu dur și nu un model de locuibilitate. Cu toate acestea, această detectare reușită demonstrează că urmărirea acestor markeri chimici complecși este posibilă.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
O semnătură chimică rară a fost detectată în atmosfera unei lumi extraterestre aflate la aproximativ 700 de ani-lumină distanță, grație Telescopului Spațial James Webb (JWST). Cercetătorii au identificat apă semigrea (HDO) pe exoplaneta WASP-39b. Vestea vine în contextul în care astronomii continuă să utilizeze un instrument revoluționr în infraroșu de pe JWST, pentru a sonda atmosfere îndepărtate, inaugurând o nouă eră în cercetarea exoplanetelor. Deși telescopul explorează în mod curent cele mai vechi ere ale Universului, este din ce în ce mai mult însărcinat cu o căutare a apei – cerința fundamentală pentru apariția vieții așa cum o cunoaștem.
