Extraordinara şi dramatica expediţie a lui Sir Douglas Mawson în Antarctica

**Imagine:** generata de **Google Gemini**

În decembrie 1912, expediția științifică în Antarctica a lui Sir Douglas Mawson (1882-1958) a luat o întorsătură dezastruoasă. În timp ce cartografia un ținut necunoscut, unul din tovarășii săi, Belgrave Ninnis, a căzut într-o crevasă adâncă, luând cu el sania în care se aflau cea mai mare parte a hranei și echipamentului lor de supraviețuire. Confruntați cu foametea, Mawson și celălalt tovarăș al său, Xavier Mertz, au fost forțați să-și mănânce câinii de sanie pentru a supraviețui călătoriei istovitoare înapoi la bază. Nu știau însă că ficatul de câine Husky conține niveluri fatale de vitamina A. Mertz s-a îmbolnăvit curând și a murit, lăsându-l pe Mawson complet singur, la 100 de kilometri de siguranță.

Mawson a rezistat încă 30 de zile, luptând cu foamea, degerăturile și delirul. Tălpile picioarelor i s-au desprins și a trebuit să și le pună la loc pentru a putea continua să meargă. Mawson și-a tăiat sania rămasă în jumătate pentru a o face mai ușoară și mai ușor de transportat de un singur om, luând cu el echipamentul minim necesar. Jumătatea de sanie este expusă la Muzeul Australiei de Sud. În cele din urmă, el a ajuns la baza sa principală, doar pentru a-și vedea nava de salvare, Aurora, dispărând la orizont. Plecase cu doar câteva ore mai devreme. Forțat să petreacă încă o iarnă în Antarctica alături de micul grup rămas în urmă pentru a-l găsi, povestea sa de supraviețuire împotriva tuturor obstacolelor a devenit legendară.

Toate experienţele sale din această expediţie au fost expuse în cartea sa „Home of the Blizzard”.