O nouă teorie rescrie toată fizica: Universul nostru are memorie! Deci, este un computer cuantic imens…
Imagine: generata de Google Gemini
Ce s-ar întâmpla dacă Universul și-ar aminti, adică ar avea memorie? O nouă teorie îndrăzneață propune că spațiu-timpul acționează ca o memorie cuantică. Timp de peste 100 de ani, fizica s-a bazat pe două teorii fundamentale: relativitatea generală a lui Einstein descrie gravitația ca fiind curbura spațiului și timpului, în timp ce mecanica cuantică guvernează comportamentul particulelor și câmpurilor. Fiecare teorie are un mare succes în propriul domeniu, însă combinarea lor duce la contradicții, în special în ceea ce privește găurile negre, materia întunecată, energia întunecată și originile Universului.
Însă o lucrare ştiinţifică propune o nouă modalitate de a reduce această prăpastie. Ideea este de a trata informația – nu materia, nici energia, nici măcar spațiu-timpul în sine – ca fiind ingredientul fundamental al realității. Acest cadru se numeşte matricea memoriei cuantice (QMM – „Quantum Memory Matrix” în limba engleză). În esență, este vorba de faptul că spațiu-timpul nu este ceva neted, ci este alcătuit din „celule” minuscule, exact ceea ce sugerează mecanica cuantică. Fiecare celulă poate stoca o amprentă cuantică a fiecărei interacțiuni, cum ar fi trecerea unei particule sau chiar influența unei forțe (cum ar fi electromagnetismul sau interacțiunea nucleară) care trece prin el. Fiecare eveniment lasă în urmă o mică modificare a stării cuantice locale a celulei spațiu-timp. Cu alte cuvinte, Universul nu doar evoluează, ci are şi memorie.
Povestea începe cu paradoxul informației găurii negre. Conform teoriei relativității, orice cade într-o gaură neagră dispare pentru totdeauna. Conform teoriei cuantice, acest lucru este imposibil. Informația nu poate fi distrusă niciodată. Dar QMM oferă o cale de ieșire. Pe măsură ce materia cade în interior, celulele spațiu-timp din jur îi înregistrează amprenta. Când gaura neagră se evaporă în cele din urmă, informația nu se pierde. Aceasta a fost deja scrisă în memoria spațiu-timp.
Acest mecanism este surprins matematic de ceea ce se numeşte „operatorul de amprentă”, o regulă reversibilă care face ca conservarea informației să funcționeze. La început, s-a aplicat acest lucru gravitației. Dar cercetătorii s-au întrebat: ce se întâmplă cu celelalte forțe ale naturii? Se pare că se încadrează în aceeași imagine.
În modelele lor, care presupun existența celulelor spațio-temporale, forțele nucleare tari și slabe, care țin nucleele atomice împreună, lasă și urme în spațiu-timp. Ulterior, cercetătorii au extins cadrul la electromagnetism; chiar și un simplu câmp electric modifică starea de memorie a celulelor spațio-temporale. Acest lucru duce la un principiu mai larg numit dualitatea geometrie-informație. Din această perspectivă, forma spațiu-timpului este influențată nu doar de masă și energie, așa cum ne-a învățat Einstein, ci și de modul în care este distribuită informația cuantică, în special prin inseparabilitate – o caracteristică cuantică în care două particule, de exemplu, pot fi conectate în mod straniu, ceea ce înseamnă că, dacă schimbi starea uneia, o schimbi automat și imediat și pe cealaltă – chiar dacă se află la ani-lumină distanță.
Această schimbare de perspectivă are consecințe dramatice. Cercetătorii au descoperit că aglomerările de amprente se comportă exact ca materia întunecată – o substanță necunoscută care alcătuiește cea mai mare parte a materiei din Univers. Ele se grupează sub influența gravitației și explică mișcarea galaxiilor – care par să orbiteze la viteze neașteptat de mari – fără a fi nevoie de particule exotice noi.
Această teorie ar explica şi apariţia energiei întunecate. Atunci când celulele spațiu-timp sunt saturate, acestea nu pot înregistra informații noi, independente. În schimb, ele contribuie la o energie reziduală a spațiu-timpului. Interesant este că această „energie reziduală” are aceeași formă matematică ca și energia întunecată, care face ca Universul să se extindă cu o rată accelerată. Dimensiunea sa corespunde cu energia întunecată observată, care implică accelerarea cosmică. Împreună, aceste rezultate sugerează că materia întunecată și energia întunecată ar putea fi două fețe ale aceleiași monede informaționale.
Dar dacă spațiu-timpul are o memorie finită, ce se întâmplă când se umple? Acest lucru se poate explica prin existenţa unui univers ciclic – care se naște și apoi „se şterge” într-un ciclu infinit. Fiecare ciclu de expansiune și contracție depune mai multă entropie – o măsură a dezordinii – în registru. Când se atinge limita, Universul „sare” într-un nou ciclu. Atingerea limitei înseamnă că această capacitate informațională a spațiu-timpului (entropia) este maximă. În acel moment, contracția nu poate continua lin. Ecuațiile arată că, în loc să se prăbușească într-o singularitate, entropia stocată determină o inversare, ducând la o nouă fază de expansiune. Aceasta este ceea ce se numeşte „salt”.
Cercetătorii, comparând modelul cu datele observaționale, au estimat că Universul a trecut deja prin trei sau patru cicluri de expansiune și contracție, rămânând mai puțin de zece. După finalizarea ciclurilor rămase, capacitatea informațională a spațiu-timpului ar fi complet saturată. În acel moment, nu mai apar alte reveniri. În schimb, Universul ar intra într-o fază finală de încetinire a expansiunii. Asta înseamnă că adevărata „eră informațională” a Cosmosului este de aproximativ 62 de miliarde de ani, nu doar de cei 13,8 miliarde de ani ai expansiunii noastre actuale.
QMM reformulează Universul atât ca o bancă de memorie cosmică, cât și ca un computer cuantic. Fiecare eveniment, fiecare forță, fiecare particulă lasă o amprentă care modelează evoluția Cosmosului. Leagă împreună unele dintre cele mai profunde enigme din fizică, de la paradoxul informației la materia și energia întunecată, de la ciclurile cosmice la „săgeata” timpului. Astfel, se deschide o posibilitate surprinzătoare: Universul s-ar putea să nu fie doar geometrie și energie, ci şi memorie.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
