Anii 1970 au fost marcați de un val de fascinație pentru necunoscut. „Era Vărsătorului” a adus un interes fără precedent pentru spiritualitatea alternativă și fenomenele psihice. Interesant este că această tendință nu a trecut neobservată pe coridoarele puterii. Agențiile guvernamentale americane, inclusiv CIA, au decis să exploreze potențialul practic al unor abilități precum clarviziunea. În acest context neobișnuit a apărut Proiectul Stargate, o inițiativă secretă care recruta civili cu presupuse daruri paranormale pentru misiuni de informații.
Printre acești recruți s-a numărat și Ingo Swann, născut în Colorado în 1933. Cunoscut pentru abilitățile sale într-o tehnică numită „vizualizare la distanță” – abilitatea de a descrie locuri și evenimente îndepărtate folosind doar mintea – Swann a fost recrutat într-un program ultrasecret. A jurat să păstreze tăcerea absolută în legătură cu misiunile sale, care implicau experiențe psihice intense și rapoarte detaliate către guvern. În februarie 1975, un apel telefonic din Washington, D.C. i-a schimbat viața. Swann a răspuns apelului și s-a întâlnit cu un agent identificat doar drept „domnul Axelrod”. Întâlnirea a fost simplă și a implicat proceduri demne de un film cu spioni: i-a fost pusă un sac peste cap și a fost transportat cu elicopterul la o bază subterană, a cărei locație a rămas necunoscută.
Acolo, Swann a primit un ordin direct și extraordinar: „Vrem să mergi pe Lună pentru noi și să ne descrii ce vezi”. Acceptând provocarea, Swann a intrat într-o stare de concentrare profundă, proiectându-și conștiința spre fața cealaltă a Lunii, partea întoarsă permanent față de Pământ, aflată la aproximativ 383.000 de kilometri distanță. Ceea ce pretindea că a văzut în timpul observației de la distanță era pur și simplu șocant. El a descris un peisaj lunar transformat, departe de suprafața aridă și pustie cunoscută din misiunile Apollo. Mintea lui a surprins imagini ale unor structuri complexe: turnuri impunătoare care se ridicau din întunericul vidului spațiului, mașini al căror scop nu-l putea descifra și lumini strălucind în culori multiple, luminând noaptea perpetuă.
Existau clădiri cu forme ciudate și nefamiliare, precum și poduri care păreau să sfideze logica într-un mediu fără atmosferă și fără ape curgătoare. Numeroase cupole de diferite dimensiuni împânzeau peisajul. Dar cel mai impresionant lucru au fost locuitorii. Swann a raportat prezența unor ființe extraterestre. Aceștia nu purtau haine și, după percepția sa, toți păreau a fi bărbați. Aceste ființe erau ocupate, aparent angajate în activități miniere în craterele lunare.
În timpul acestei observații psihice s-a întâmplat ceva tulburător: două dintre aceste ființe au privit brusc direct în sus, în direcția conștiinței proiectate de Swann. El a scris: „Doi dintre ei au arătat în direcția mea. Cum ar putea face asta… decât dacă… aveau și un fel de percepție psihică avansată?”
Înapoi la baza subterană de pe Pământ, Swann i-a împărtășit viziunile sale uimitoare domnului Axelrod. Uimit și tulburat de ceea ce văzuse, Swann i-a pus agentului o întrebare crucială: Au intrat vreodată SUA în contact cu această forță vitală extraterestră? Răspunsul lui Axelrod, așa cum este consemnat de Swann în cartea sa „Penetration: The Question of Extraterrestrial and Human Telepathy”, publicată în 1998 (după încheierea perioadei sale de secretizare), a fost enigmatic și concis. Agentul ar fi spus că presupunerea lui Swann era „aproximativ corectă… dar nu complet”. Swann și-a purtat secretul timp de mulți ani, murind în 2013, în timp ce afirmațiile extraordinare despre călătoria sa psihică pe partea îndepărtată a Lunii continuă să alimenteze dezbaterile și speculațiile despre ceea ce s-ar putea afla cu adevărat dincolo de viziunea noastră directă.
În ciuda afirmațiilor fascinante ale lui Swann, este important să ne amintim că nu există dovezi științifice concrete care să susțină existența unor structuri extraterestre pe Lună sau eficacitatea observării de la distanță. Comunitatea științifică consideră observările de la distanță drept pseudoștiință, iar toate misiunile lunare, inclusiv imaginile din satelit, nu au dezvăluit niciodată semne ale existenței unor civilizații sau structuri artificiale pe fața cealaltă a Lunii.
Sursa: cartea „Penetration: The Question of Extraterrestrial and Human Telepathy” de Ingo Swann / amazon.com