„Statistica românilor din Transilvania în 1733”: 400.000 de români dintr-un total de 1.000.000 locuitori din Transilvania. Ungurii erau de 2 ori mai puţin?


V-aţi întrebat vreodată care era structura populaţiei pe naţionalităţi din Transilvania, în urmă cu 3 secole, de exemplu? Câţi români, maghiari sau alte naţionalităţi trăiau în Transilvania, prin secolul al XVIII-lea, atunci când această provincie se afla sub controlul Imperiului Habsburgic? Greu de spus (pentru că în trecut nu se prea făceau recensăminte oficiale, dar nu imposibil). De exemplu, găsim în revista „Convorbiri literare” din 01-12-1896, începând cu pagina 626, un articol intitulat „Statistica românilor din Transilvania în 1733”, în care se vorbeşte despre prima statistică făcută în Ardeal de români şi care îi priveşte doar pe români. Ea a fost făcută de episcopul greco-catolic al Făgăraşului Ioan Inochentie Clain (? Klein?) în anul 1733. Iată câteva idei prelucrate şi extrase din articolul mai sus menţionat:

* Recensământul episcopului Clain are scopul de a ne spune câţi preoţi şi câţi locuitori de naţionalitate română sunt în fiecare oraş şi sat din Ardeal. Atenţie, însă, în recensământ sunt trecute numărul de familii (capi de familie) şi nu numărul de locuitori. Autorul articolului apreciază că, în medie, o familie avea 5 membri.

* Statistica s-a făcut destul de repede, din cauza scurtimii timpului. Se mai poate constata că lipsesc mai multe comune, iar Ţara Bârsei nu a putut fi recenzată. Toate datele statistice s-au cules la faţa locului, prin oameni anume trimişi.

* Statistica lui Clain are 5 rubrici: 1) numele preoţilor; 2) preoţii uniţi; 3) preoţii neuniţi; 4) preoţii bigami, adică însuraţi a doua oară şi 5) numărul locuitorilor (adică „familii” sau „capi de familie”).

* Conform cifrelor lui Clain, poporul român din Ardeal, în anul 1733, avea următoarea configuraţie:
– 1-25 locuitori români – 821 localităţi;
– 25-50 locuitori români – 725 localităţi;
– 50-100 locuitori români – 376 localităţi;
– 100-200 locuitori români – 114 localităţi;
– 200-300 locuitori români – 19 localităţi;
– 300-400 locuitori români – 3 localităţi;
– 400-500 locuitori români – 2 localităţi;
– 500-600 locuitori români – 2 localităţi;
– 600-700 locuitori români – 0 localităţi;
– 700-800 locuitori români – 1 localitate.

* Localităţile cele mai populate cu români erau: Răşinar, Săliştea, Bărgău, Câmpeni, Jina, Arieşul Mare, Vidra, Avrig, etc.

* Concluzia articolului din revistă: „Clain găsește că în Dieceza sa erau circa 85.000 locuitori. Cifra aceasta o admite şi academicianul austriac Fiedler în cunoscutul său studiu asupra unirii religioase în Ardeal. Multiplicând suma aceasta cu 5, găsim pe vremea lui Clain circa 425.000 de suflete româneşti în Transilvania, fără Ţara Bârsei. Considerând însă că adiţiunile lui Clain sunt uneori defectuoase, suma de 85.000 familii, o putem reduce la cifra rotundă de 80.000. În tot cazul, cifrele 80.000 familii şi 400.000 suflete trebuie privite ca un minim”.

În concluzie, în jurul anului 1730, existau „grosso modo” circa 400.000 de români pe teritoriul Transilvaniei. Dar care era populaţia totală a Transilvaniei în acele vremuri? Am găsit un site unguresc –mek.oszk.hu – care, citind diferite surse istorice, ne spune următoarele lucruri: „În estimarea lui Benedek Jancsó, erau 150.000 de unguri, 100.000 de saxoni şi 250.000 români în Transilvania, la începutul secolului al XVIII-lea. Istvan Szabo pune numărul românilor la 250.000, dar el estimează în 1710 populaţia totală a Transilvaniei la 800.000”.

Aşadar, avem următoarele cifre:
– în 1710, populaţia Transilvaniei era de circa 800.000 de locuitori, dintre care 250.000 erau români, adică circa 1/3 din totalul populaţiei. Ungurii erau 150.000;
– în 1730, românii din Transilvania, conform recensământului episcopului Clain, erau în jur de 400.000. Cât era populaţia Transilvaniei? Probabil că, în 20 de ani, crescuse undeva la 1.000.000 locuitori. Asta înseamnă că românii reprezentau circa 40% din totalul populaţiei Transilvaniei în jurul anului 1730.