Cântecele populare bulgăreşti sunt o adevărată comoară pentru noi. Din ele vedem legăturile ce au existat între cele două popoare de pe un mal și de pe altul al Dunării. Dunărea e numită de poporul bulgar Dunav. Românii sunt numiţi vlasi. Ţara Românească e numită Vlaşco, însă acest cuvânt e mai mult un adjectiv; în literatura populară se întrebuinţează totdeauna expresia „vlaşca zemia” = „pâmânt vlăşesc / ţară vlaşcă”.
Ştim că Bogdania pentru turci şi bulgari era Moldova, aşa cum vedem în următoarele versuri:
„Se revarsă zori de ziuă,
din iubita ţară vlaşcă
Ţară vlaşcă şi bogdancă.”
Într-un cântec religios, în care se vorbește despre Sf. Gheorghe – deci cântecul e foarte vechi – (are mai multe secole vechime) se găsesc următoarele versuri:
„Sf. Gheorghe pe-un cal vine
Din frumoasa-mi Rumânliie.”
Deci, într-un cântec bulgăresc vechi, Ţara Românească e numită cu termenul modern: România. Cum vedem, expresia e destul de răspândită. Fiind pomenită într-un cântec a cărei vechime e indiscutabilă, se prea poate ca numele de România să fie anterior celui de Valahia şi ca Ţara Românească să fi fost cunoscută demult sub numele actual, dar care mai târziu s-a cam pierdut nerămânând decât în literatura populară.











