Continuăm să prezentăm pe acest site cazuri şocante ale unor întâlniri de gradul 3 a diverşi martori cu entităţi din alte lumi. Sunt mărturii pe care le puteţi crede sau nu…
În primele ore ale zilei de 14 iunie 1968, în orașul Villa Carlos Paz (Argentina), o tânără de 19 ani, pe nume Maria Elodia Pretzel, a avut o întâlnire incredibilă la parterul motelului familiei ei. La ora 1:02 noaptea, Maria a văzut doi clienţi care au ieşit pe ușa laterală a motelului care ducea către parcare. Întrucât se făcea târziu, ea închise ușa laterală și lumina principală de la parterul motelului, lăsând aprinse doar trei lămpi fluorescente. Apoi a intrat în bucătărie și la spălătorie, pentru a se asigura că totul era OK.
În timp ce se afla în bucătărie, Maria văzu, prin fereastră, o lumină albastră și strălucitoare venind din zona sălii de mese a motelului. În clipa aceea, ea crezu că ar putea fi tatăl ei care a sosit sau o fi un nou client. Aşa că fata părăsi bucătăria și intră în sala de mese. Când ajunse acolo, Maria rămase şocată: văzu la câțiva metri de ea un umanoid ce avea peste 2 metri înălțime, îmbrăcat într-un costum dintr-o singură piesă, de culoare albastră, care se asemăna cu solzii unui peşte. Costumul îi acoperea mâinile și picioarele, iar la talie umanoidul purta o centură albastră îngustă. Oaspetele nepoftit gigant avea în mână o sferă de sticlă, care emitea un fascicul de lumină albăstruie.
Ușa laterală a motelului care ducea către parcare era deschisă, aşa că Maria deduse că ființa intrase pe acolo. Privind entitatea, Maria simți niște senzații ciudate, ca de exemplu faptul că trupul ei era distorsionat de o forță care o făcea să pară mai subțire și mai înaltă (similar cu efectul cauzat de oglinzile distorsionate). În același timp, fata nu putea să vorbească deloc, ca și cum creierul ei ar fi fost blocat. Deşi reușise să ridice mâinile în sus, Maria stătu apoi nemișcată în faţa creaturii. Apoi, a început să primească un mesaj telepatic. O voce în limba spaniolă îi repeta următoarele: „Nu-ţi fie teamă, nu-ţi fie teamă!”
Dintr-o dată, Maria ajunsese, fără să ştie cum, în spatele barului din sala de mese, iar entitatea se afla la numai 3 metri în fața ei, de cealaltă parte a barului. Umanoidul se mișca, iar Maria continua să audă același mesaj în capul ei: „Nu-ţi fie teamă, nu-ţi fie teamă!” A început să simtă o senzație de furnicături în picioare. Apoi, entitatea își ridică ușor brațul (nu braţul cu sfera) până la nivelul umărului, cu palma îndreptată în sus. Vârful degetelor îi emitea fascicule de lumină intermitente. În acel moment, Maria a observat că, în spatele mâinii ridicate, entitatea avea un dispozitiv dreptunghiular atașat, care acoperea baza celor patru degete.
Odată ce umanoidul îşi ridică braţul, Maria se simţea drenată de forță, iar corpul ei relaxat începu să cadă înapoi, într-o mișcare lentă. Ciudat dar, cu aproximativ 20 de centimetri înainte de atingerea podelei, căderea în spate se opri, iar corpul Mariei începu să se ridice din nou până când ajunse la o poziție verticală. Acest fenomen se mai repetă de câteva ori.
Dintr-o dată, sfera ţinută în mâna stângă a entității încetă să mai emită lumină și se transformă într-o culoare albastru închis. Odată cu stingerea luminii, fata încetă să mai audă „Nu-ți fie teamă” în mintea ei. Entitatea ieşi din încăpere, îndreptându-se către ușa laterală; când se afla în faţa ușii, entitatea își coborî capul, fiindcă era mai înaltă decât ușa. Apoi, extrem de șocată, Maria intră în spălătorie și căzu în genunchi lângă o canapea. Ea rămase acolo, până când fu găsită de tatăl ei, imediat după ce plecă entitatea. Tatăl ei nu văzu creatura; poate că entitatea a simțit că cineva se apropia de motel și a părăsit încăperea.
Interesant e faptul că tatăl ei, Pedro Jacobo Pretzel, în timp ce-şi conducea mașina, îndreptându-se spre motel, la o distanță de aproximativ 100 de metri observă două lumini roșii staționare, foarte strălucitoare, pe drumul din fața lui, aflate la circa jumătate de km distanţă. El a presupus că acestea erau luminile din spate ale unui vehicul mare. Totuşi, înainte de a intra în parcare, el şi-a dat seama că luminile roşii erau mai largi decât drumul, fiind situate la o înălțime de circa un metru și jumătate. Au fost acele lumini legate de entitate? Nu știm…. Dar, ce-a fost totuşi creatura neobişnuită?