Şi-n lumea morţilor se poartă războaie sângeroase

44
6.236 vizualizari

O descriere ciudată a lumii de dincolo de viaţă o avem de la experienţele lui Malla si Zaalberg Van Zelsi. Aceşti cercetători erau agnostici, iar studiile lor asupra supravieţuirii au particularitatea de-a fi fost întreprinse fără ca ei să aibă măcar o urmă de intenţie spiritualistă. Fără îndoială, mentalitatea lor a contat în descrierea lumii de dincolo care le-a fost făcută, o lume de dincolo cel puţin surprinzătoare. Totodată, să nu uităm că Matla şi Zaalberg au realizat un aparat în totalitate automat, deci, a priori o maşină neutră, susceptibilă a furniza informaţii imparţiale…

Mai întâi, dezincarnaţii, pe care cercetătorii olandezi îi numeau Oameni-Forţe, precizau cu claritate: într-adevăr, ei supravieţuiseră sorţii terestre, dar o a doua moarte urma să-i ia, ineluctabil. Cărţile celor doi autori sunt pline de amănunte privind fiziologia dezincarnaţilor. Potrivit experienţelor lor, aceştia erau compuşi încă din materie şi sfârşeau prin a se dezagrega în atmosferă la capătul câtorva decenii.

Atunci când o descriu, lumea lor de dincolo n-are nimic spiritual şi nici fluidic. Ei evoluează printre noi şi sunt supuşi luptelor între clanuri rivale!

În rezumat, potrivit acestor surse, s-ar dovedi că în lumea de dincolo oamenii se regrupează după afinităţi ideologice, sub conducerea unor flăcăi zdraveni care nu ezită să atace grupurile rivale, să le captureze şi să le închidă în locuri de unde nu pot să scape, timp de decenii întregi…

Nu pot rezista plăcerii de a vă cita un scurt pasaj din contactele pe care le-au avut Matla şi Zaalberg Von Zelst cu acest astral jos.

Astfel erau aduse zi şi noapte sute de spirite care aveau nevoie de ajutorul nostru, căci gardienii care-şi urmăreau prada ca nişte nebuni scoteau pe gură nişte cuvinte care te îngrozeau. Împotriva lor era nevoie de mijloace psihice de o natură specială, care nu pot fi făcute publice.

Inutil sa spunem că ne-am folosit toată forţa noastră psihică şi toate cunoştinţele psihologice pentru a-i ajuta pe aceşti nefericiţi care suferiseră atâta. Dacă existau printre ei spirite care ne cunoşteau, le-am cerut imediat dovezi de identitate; după ce ne-au răspuns corect, ne-au făcut toţi relatări triste şi monotone, precum cea de mai jos: „Am fost întemniţaţi ani mulţi în beciuri întunecoase şi umede, cu pietre pe jos, ceea ce ne-a slăbit. Ajutaţi-ne!”

Când le întrebam de ce trebuia să suporte acest tratament crud, aceste numeroase spirite ne dădeau răspunsuri foarte diferite. Câţiva dintre membrii familiei noastre au răspuns: „Pentru că ţi-am arătat identitatea noastră.”