Principiul sectei cainiţilor: „Faceţi cât mai mult rău!”
Prin jurul anului 159 d.Ch. a apărut o sectă creştină, numită a cainiţilor, care răspândea o filozofie greu de explicat şi de înţeles cu privire la chestiunea binelui şi a răului. Cainiţii constituiau o sectă de gnostici care pretindeau că dispun de o cunoaştere transcendentală şi completă a naturii şi a însuşirilor lui Dumnezeu, îi venerau pe Cain, ucigaşul lui Abel, şi pe sodomiţii cei cu apucături împotriva firii.
Aceiaşi cainiţi proslăveau în chip deosebit pe Esau, pe Core şi pe Iuda Iscariotul. Şi, pentru ca echilibrul să fie stabilit, huleau toate figurile venerate din Vechiul Testament, Abel, Enoch, Noe, Abraham, Isaac şi pe toţi ceilalţi, considerându-i a fi împotriva adevăratei credinţe în Dumnezeu.
În bizara lor filozofie ei susţineau existenţa a două entităţi antagonice, anume Inteligenţa binefăcătoare şi Inteligenţa malefică. Acestea se aflau la baza Facerii şi ele îi plămădiseră pe Adam şi pe Eva. Numai că spiritele încătuşate în aceste inteligenţe se materializaseră ulterior şi se împreunaseră cu Eva, din care împreunări se născuseră prunci ce purtau caracterul puterii care le dăduse viaţă. Astfel Abel, supus Creatorului Pământului, era considerat de ei ca zămislit de un Dumnezeu pe care îl numeau Ister. Dimpotrivă, Cain fusese zămislit de înţelepciune, principiul superior, aşa că trebuia venerat ca cel dintâi dintre înţelepţi.
După aceşti cainiţi, dintre toţi apostolii numai Iuda cunoştea marea taină a Facerii şi tocmai din acest motiv l-a dat pe mâna duşmanilor pe Christos, cel care voia să-i împace pe oameni cu Dumnezeu. In opinia lor, Iisus ar fi fost cu adevărat Mesia numai dacă ar fi predicat vrăjmăşia, aşa cum anunţase la început, nu dragostea, un sentiment considerat de cainiţi ca fiind absolut detestabil.
Desăvârşirea întru credinţă, susţineau ei, constă tocmai în a face cât mai mult rău posibil şi în a comite toate nelegiuirile cu putinţă pe faţa pământului. Evanghelia lor era aceea a lui luda şi cartea cea mai venerată de ei era o scriere ciudată pe nume înălţarea Sfântului Pavel.
Această doctrină a avut un netăgăduit succes la timpul ei şi unii ar putea vedea tot un succes peste milenii al aceleiaşi dogme în apariţia unor curente mai recente, ca celebrii hippy sau hoardele neonaziste care se agită din ce în ce mai mult.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Prin jurul anului 159 d.Ch. a apărut o sectă creştină, numită a cainiţilor, care răspândea o filozofie greu de explicat şi de înţeles cu privire la chestiunea binelui şi a răului. Cainiţii constituiau o sectă de gnostici care pretindeau că dispun de o cunoaştere transcendentală şi completă a naturii şi a însuşirilor lui Dumnezeu, îi venerau pe Cain, ucigaşul lui Abel, şi pe sodomiţii cei cu apucături împotriva firii.
